Transcriu o intamplare a unui monah, nu pentru senzationalul miracolulu - aviz cautatorilor de vedenii :) - ci pentru a cugeta la frumusetea celor inalte, frumusete atat de mangaietoare incat ne poate ajuta sa nu mai vedem asa zisa "frumusete" a patimilor.
"Un frate, rugandu-se odata cu mintea, a ajuns la aceasta vedere duhovniceasca: a vazut demoni multi ca nisipul marii cu chip de soldati, care se napusteau asupra fratelui cu multa ura, ca sa-l nimiceasca de pe fata pamantului. Atunci acesta s-a infricosat de asaltul napraznic al demonilor si a fugit intr-o biserica, cerand ajutorul Mantuitorului Hristos si Maicii Domnului. Si cum a intrat in biserica, iata, vede pe Mantuitorul si pe Maica Domnului ca vii in incoanele imparatesti, sezand amanoi ca doi imparati preaslaviti pe tronurile slavei.
Si indreptandu-si de indata privirea spre Domnul Hristos, Il vazu pe Acesta plin de bucurie si frumusete, precum se spune "Frumos cu frumusetea cea de la fii oamenilor". Pe langa acea frumusete de negrait si minunata a fetei Sale dumnezeiesti preacurate, mai era imbracat si cu alta slava si de o lumina mai curata si mai stralucitoare decat lumina soarelui, precum spune "Intru stralucire si in mare podoaba Te-ai imbracat. Cel ce Te imbraci cu lumina ca si cu o haina" (Psalmul 103, 2). Fratele nu putu sa mai priveasca la Hristos, precum nu mai poate cineva sa priveasca a doua oara la soare, pentru ca ochii lui erau orbiti, ci numai I se inchina si saruta preacurata Lui mana dreapta, cu cutremur si cu bucurie. Se indrepta apoi fratele spre Preasfanta Fecioara, i se inchina, saruta mana sa feciorelnica si preacurata, indraznind sa-si ridice ochii si sa priveasca preasfanta eu fata. Lumina si slava Domnului Hristos semanau cu lumina si slava Preasfintei Fecioare cat seamana lumina fulgerului cu cea a soarelui. Adica slava Preasfintei Fecioare era mai putin blanda privirii, asa incat fratele, indreptandu-si pentru a doua oara privirea spre preacinstita ei fata, ochii lui nu au orbit, asa cum nu orbesc atunci cand se uita putin la un fulger.
Domnul nostru Iisus Hristos statea ca pruncul odihnindu-Se pe bratul sfant al Preacuratei ca pe un tron de heruvimi, iar Preasfanta Fecioara il privea pe fratele cu privire milostivitoare si preadulce. Preadulcele Iisus era atat de frumos si de placut la vedere intru toate, si atata slava imprumuta Preasfintei Fecioare cu imparateasca Lui asezare in bratele ei, si atat de mult se potrivea Cel preacurat cu cea preacurata, Cel nepatat cu cea nepatata, Domnul si Stapanul cu Doamna si Stapana, Cel prealaudat cu cea prealaudata, Cel preacinstit cu cea preacinstita, Cel preafeciorelnic cu cea preafeciorelnica, adica Iisus cu Fecioara Maria, cum se potriveste mireasma trandafirului cu frumusestea acestuia. Domnnul Iisus privea la fratele cu multa dulceata si iubire. Si iarasi, asa cum este cu neputinta ca cel ce tine in mana un trandafir si il miroase, sa nu se bucure de frumusetea lui si sa nu se impartaseasca de mireasma lui, tot asa si fratele, privind pe Mantuitorul Hristos si pe Maica Domnului si privit fiind de Acestia, era cu neputinta sa nu se impartaseasca de Harul Lor si sa nu se bucure de mangaierea Lor. Atunci, luand curaj de la privirea cea blanda a Preasfintei, fratele a strigat catre ea: "Preasfanta Fecioara, Preacurata, Maica Domnului meu, Stapana mea preadulce, cum sa scap de demonii care ma urmaresc?" Iar Preasfanta Nascatoare de Dumnezeu, izbavitoare celor ce scapa catre ea, raspunzand fratelui, i-a zis: "Cu numele Fiului meu si cu numele meu sunt biruiti si nimiciti demonii cei ce s-au lepadat". De indata, fratele a facut inchinaciune, a iesit din biserica si a inceput sa spuna din inima: "Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ma pe mine pacatosul" si "Preasfanta Nascatoare de Dumnezeu, bucura-te ceea ce esti plina de har, Marie". Iar demonii, fara intarziere, au fugit neputinciosi si au pierit din fata fratelui."
|