Citat:
Nu, nu...:) Cred că tu confunzi aici altoirea cu dezvoltarea.
Și cum să nu fie explicată despătimirea?
Nu ai citit nici o carte creștină? Or, dacă ai citit, chiar nu pricepi nimic?
Florine, toată viața Bisericii este și explicație și aplicație și descriere și tot ce ar mai dori sufletul omenesc să fie.
Sau, poate, înțelegi ceva special prin termenul "explicație"...
Chiar așa, ce este pentru tine explicația?
De nu o găsești în Biserică, unde sufletul își află limanul, odihna în Domnul...
|
Cezar, poti sa o denumesti cum doresti.
Important de retinut, ca literatura patristica este o colectie de
explicatii suplimentare.
Sunt ca niste meditatii date in particular unor elevi care nu pot sa surprinda din prima sensul corect al lectiei.
Acestea modeleaza gandirea si simtirea in directia corespunzatoare pentru a revela intelesurile incapsulate in cateva simboluri scrijelite pe tabla.
=============
Nu ce este pentu mine explicatia in general, ci explicatia nepatimirii mai precis, pentru ca in literatura patristica avem foarte multe explicatii-talcuiri, revelarea unor sensuri profunde;
unde cei neinvatati inteleg literal, cei incercati vad simboluri, portaluri spre trairi intelegatoare mai inalte.
La alta scara, un raspuns similar poate fi dat si de protestanti - care considera ca Biblia este suficienta.
Sau asa cum a condensat Iisus toata intelegerea in cele doua porunci:
"'Să iubești pe Domnul, Dumnezeul tău, cu toată inima ta, cu tot sufletul tău, și cu tot cugetul tău.'
Aceasta este cea dintâi, și cea mai mare poruncă.
Iar a doua, asemenea ei, este: 'Să iubești pe aproapele tău ca pe tine însuți.'
În aceste două porunci se cuprinde toată Legea și Proorocii."
Daca in aceste doua porunci este cuprinsa toata Legea - ce nevoie mai avem de alte explicatii, formulari si ritualuri?
Iisus se exprima limpede: iL Iubesti pe Dumnezeu si aproapele atunci ai indeplinit Toata Legea. Aceasta stare a inimii este completa.
Acestea doua sunt suficiente. Ar putea fi postulata ca
Dogma Suficientei.
Nu spune ca mai trebuie indeplinite si alte conditii, cum ar fi: sa apartii unui cult, sa nu lucrezi duminica...
Insa ce ne facem, ca noi de fapt si de drept nu iubim, suntem incapacitati destul de serios in acest sens.
Avem nevoie de meditatii in particular, pentru ca surprinderea sensului "iubirii" nu este un lucru usor asa cum s-ar parea la prima vedere.
Pentru ca noi in mod natural suntem egoisti, nu altruisti si iubitori.
Pentru ca iubirea este rodul convergentei multor virtuti pe care omul cu truda trebuie sa le practice.
Cu cat explicatiile sunt mai clare (si elevul silitor) cu atat rezultatele sunt mai bune.
Degeaba elevul este silitor daca acesta nu are acces la o invatatura corecta si detaliata, care sa surprinda toate aspectele in mod logic. Sa fie evitata invatarea dupa ureche, mecanica.
Dar daca invatura este limpede, ceea ce va intelege va avea o baza solida,
o cauzalitate clarificata, care-i va permite sa-si adanceasca intelegerea intr-un mod coerent, in siguranta.
Nimanui nu-i place o materie care pare absconsa, cu termeni si simboluri care nu sunt intelesi clar.
Care produc confuzie si perceptii contradictorii.
O putem aborda, incercam sa o invatam, dar fara tragere de inima. Pentru ca nu este suficient de bine clarificata.
De exemplu, cand rugaciunea este fara tragere de inima ,atunci avem, in primul rand, probleme de intelegere, de abordare corecta.
O materie pe care o intelegi, o practici cu mare placere. Esti intr-o permanenta stare de entuziasm.
Ce nu s-a explicat in literatura patristica, un aspect critic, nodal, fundamental din punctul meu de vedere, este
esenta nepatimirii - ramanerea fără patimă față de înțelesurile (chipurile) lucrurilor.
Caci fara nepatimire, dragostea care se cere de la noi este imposibila.
Un principiu fundamental enuntat, dar neexplicat.
Una este sa-i spui elevului, mai citeste odata lectia de la clasa si alta sa-i descoperi printr-o pedagogie speciala sensul nepatimirii.