[Mosh-Neagu]

...Si nu ne duce pre noi in ispita!...

Doamne, Tu pe toate le stii! Tu stii ca te iubesc, dar cu un lucru nu sunt de acord la Tine. De ce, Doamne l-ai facut pe leu si pe balaur? De ce, Doamne, l-ai facut pe lupu' cel rau care papa si oite si pe bunica din padure la care Scufita-Rosie mergea cu bucurie? Pai nu e corect, Doamne!...

Pentru titlul topicului am cateva remarci. Recurg la Sf. Scriptura, ca asa se cade in astfel de situatii:
De aceea, asemanatu-s-a imparatia cerurilor omului imparat care a voit sa se socoteasca cu slugile sale. Si, incepand sa se socoteasca cu ele, i s-a adus un datornic cu zece mii de talanti. Dar neavand el cu ce sa plateasca, stapanul sau a poruncit sa fie vandut el si femeia si copiii si pe toate cate le are, ca sa se plateasca. Deci, cazandu-i in genunchi, sluga aceea i se inchina, zicand: Doamne, ingaduieste-ma si-ti voi plati tie tot. Iar stapanul slugii aceleia, milostivindu-se de el, i-a dat drumul si i-a iertat si datoria. Dar, iesind, sluga aceea a gasit pe unul dintre cei ce slujeau cu el si care-i datora o suta de dinari. Si punand mana pe el, il sugruma zicand: Plateste-mi ce esti dator. Deci, cand cel ce era sluga ca si el, il ruga zicand: Ingaduieste-ma si iti voi plati. Iar el nu voia, ci, mergand, l-a aruncat in inchisoare, pana ce va plati datoria. Iar celelalte slugi, vazand deci cele petrecute, s-au intristat foarte si, venind, au spus stapanului toate cele intamplate. Atunci, chemandu-l stapanul sau ii zise: Sluga vicleana, toata datoria aceea ti-am iertat-o, fiindca m-ai rugat. Nu se cadea, oare, ca si tu sa ai mila de cel impreuna sluga cu tine, precum si eu am avut mila de tine? Si maniindu-se stapanul lui, l-a dat pe mana chinuitorilor, pana ce-i va plati toata datoria. Tot asa si Tatal Meu cel ceresc va va face voua, daca nu veti ierta – fiecare fratelui sau – din inimile voastre. (Matei 18, 23-35)
........................................

“14. …un om, plecand departe, si-a chemat slugile si le-a dat pe mana avutia sa.
15. Unuia i-a dat cinci talanti, altuia doi, altuia unul, fiecaruia dupa puterea lui si a plecat.
16. Indata, mergand, cel ce luase cinci talanti a lucrat cu ei si a castigat alti cinci talanti.
17. De asemenea si cel cu doi a castigat alti doi.
18. Iar cel ce luase un talant s-a dus, a sapat o groapa in pamant si a ascuns argintul stapanului sau.
19. Dupa multa vreme a venit si stapanul acelor slugi si a facut socoteala cu ele.
20. Si apropiindu-se cel care luase cinci talanti, a adus alti cinci talanti, zicand: Doamne, cinci talanti mi-ai dat, iata alti cinci talanti am castigat cu ei.
21. Zis-a lui stapanul: Bine, sluga buna si credincioasa, peste putine ai fost credincioasa, peste multe te voi pune; intra intru bucuria domnului tau.
22. Apropiindu-se si cel cu doi talanti, a zis: Doamne, doi talanti mi-ai dat, iata alti doi talanti am castigat cu ei.
23. Zis-a lui stapanul: Bine, sluga buna si credincioasa, peste putine ai fost credincioasa, peste multe te voi pune; intra intru bucuria domnului tau.
24. Apropiindu-se apoi si cel care primise un talant, a zis: Doamne, te-am stiut ca esti om aspru, care seceri unde n-ai semanat si aduni de unde n-ai imprastiat.
25. Si temandu-ma, m-am dus de am ascuns talantul tau in pamant; iata ai ce este al tau.
26. Si raspunzand stapanul sau i-a zis: Sluga vicleana si lenesa, stiai ca secer de unde n-am semanat si adun de unde n-am imprastiat?
27. Se cuvenea deci ca tu sa pui banii mei la zarafi, si eu, venind, as fi luat ce este al meu cu dobanda.
28. Luati deci de la el talantul si dati-l celui ce are zece talanti.
29. Caci tot celui ce are i se va da si-i va prisosi, iar de la cel ce n-are si ce are i se va lua.
30. Iar pe sluga netrebnica aruncati-o intru intunericul cel mai din afara. Acolo va fi plangerea si scrasnirea dintilor.”


Ce e "datoria". Are ea menirea sa ne trezeasca constiinta, sau ne doare la basca pentru "cecul in alb"? Fiecare dintre noi are de la botez un "cec in alb"! Se poate fara el? Daca privim prin "moralitatea" omului, bineinteles ca se poate. Ateii stiu cel mai bine!!! Nimic pe lumea asta nu e numai bine sau numai rau. In timp ce unii se folosesc de anumite lucruri ingaduite sau oranduite de Dumnezeu, altii se plang pentru exct aceleasi lucruri, ca si cum Dumnezeu ar obliga pe cineva sa faca un imprumut, iar daca il face, trebuie sa-i dea si indicatii pentru ce sa-l faca? Daca mergi la banca sa-ti ipotechezi casa pentru un imprumut pe care sa-l duci la "Caritas", ce vina are Dumnezeu? Daca faci imprumurt pentru a merge in Dubai, ce vina are Dumnezeu? Unii considera imprumutul o sansa pentru a se vindeca de o boala, pentru a face o inmormantare, pentru a-si ridica o casa... Moralitatea este... relativa. Omul obisnuieste ca dupa ce-si rezolva treburile (sau poate ca a fost atat de nechibzuit incat n-a avut niciodata un scop CURAT), sa carteasca la inapoierea datoriei? Sau pur si simplu sa nu doreasca s-o restituie vreodata. Imi amintesc cum prin 2000, din 100 de romani ajunsi in UK, 99 doreau sa tepuiasca bancile prin imprumuturi cat se poate de consistente. Si multi au reusit, parand sa aiba o constiinta imaculata, desi nu pricep in ruptul capului de ce au pierdut pe alte cai atat de mult si continua sa piarda!... Raspunsul il da mucalitul din carciuma: "Dumnezeu nu bea rachiu!"
Moralitatea imprumutului nu se deosebeste de moralitatea televizorului sau a internetului sau a comertului sau a oricarei ingaduinte ale lui Dumnezeu. Oricare dintre ele pot fi bune, daca ne raportam la ajutorul si mila Lui, sau poate fi povara unei Cruci cu mult mai grele, nu fiindca asa vrea Dumnezeu, ci fiindca asa decidem noi in deplina cunostinta de cauza.
Datoriile - de oriunde ar veni ele - ne obliga. Cand Dumnezeu ne da semne, cand Maicuta Domnului ne sare in ajutor, cand sfintii la care ne rugam, intervin pentru noi, ce ne-am face fara "imprumut"? Ce suntem datori sa restituim? Smerenie si multumire. Atat!!!
Cand pe toate le facem pe dos, cand vrem din mandrie si slabiciune sa ne bucuram de viata si sa o traim dupa alte legi decat cele ce tin de... moralitate, ne umplem de datorii la alt stapan, si nu numai ca devenim sclavi, dar pana si bietii nostri copii si nepoti, nevinovati fiind, vor plati datoriile noastre... In timp ce noi... vom fi..."unde"?