[cristiboss56]

INDIFERENȚA

"Indiferenţa e un păcat, indiferenţa înseamnă egoism şi, mai mult decât atâta, indiferenţa înseamnă pactizarea cu răul, înseamnă promovarea răului, înseamnă lipsa iubirii, înseamnă păcat împotriva iubirii. Să nu se confunde datoria creştinului de a iubi şi de a ierta pe cel care-i greşeşte personal, cu datoria şi cu dreptul de a lupta pentru a stăvili răul făcut obştii." aşa spunea Părintele Constantin Voicescu
Aurel Baranga spunea că “Din toate păcatele omeneşti, cel mai detestabil rămâne, fără putinţă de tăgadă, nepăsarea, augusta indiferenţă a omului faţă de suferinţele şi durerile omului de lângă.”
Să ne oprim la aceste citate şi să analizăm, să cercetăm şi să conştientizăm, dincolo de griji, necazuri, răutăţi, mândrie şi invidie !!! Ce putem spune?!!! Cum suntem?

Prin indiferenţa noastră de multe ori rănim sufletele, în loc să le ajutăm ...este aproapele nostru, omul de lângă noi...pe care îl lasăm să cadă în groapă sau prin comportamentul nostru necreştinesc, îl ajutăm să cadă în mâna celui rău şi întunecat!!!
Fiecare dintre noi are astfel de exemple din viaţă, poate am contribuit şi noi la amărăciunea unui suflet sau răzvrătirea altora....

“Indiferenţa, egoismul şi individualismul ucid suflete.”
Aşa cum tot mai mult se vorbeşte de terapia "prin schimbarea stilului de viaţă" în scopul vindecării multor boli trupeşti, consider că mult mai mult contează o schimbare la nivel sufletesc prin recalibrarea fiinţei noastre, reconectarea noastră cu ajutorul Lui Dumnezeu care să ne călăuzească gândurile şi simţirile, în fiecare clipă, în toate vorbele şi faptele noastre.
Părintele Paisie Aghioritul spunea "Oamenii care au dragoste şi bunătate se aseamănă cu îngerii care transmit bucurie şi veselie, oriunde s-ar afla."

Să ne rugăm Bunului Dumnezeu!

"...Doamne, dă-mi puterea să port osteneala zilei ce vine şi să trăiesc tot ce-mi va aduce ea. Călăuzeşte-mi voinţa şi învaţă-mă să mă rog, să nădăjduiesc, să cred, să iubesc, să rabd şi să iert!" Amin.

Rugaciunea întâia a Sfântului Macarie cel Mare către Dumnezeu Tatăl:
"Dumnezeule cel veşnice şi Impărate a toată făptura, Cela ce m-ai învrednicit a ajunge până în acest ceas, iartă-mi păcatele ce am facut în această zi: cu lucrul, cu cuvântul, şi cu gândul, şi curăţeşte, Doamne, smeritul meu suflet, de toată întinăciunea trupului şi a sufletului. Şi-mi dă, Doamne, în această noapte, a trece somnul în pace, ca sculându-mă din ticalosul meu aşternut, bine să plac Preasfântului Tău nume, în toate zilele vieţii mele, şi-mi ajută cu harul Tău să calc pe vrajmaşii cei ce se luptă cu mine, pe cei trupeşti şi pe cei fără de trup. Izbăveşte-mă Doamne de gândurile cele deşarte, care mă întinează şi de poftele cele rele, că a Ta este împărăţia, puterea şi slava, a Tatălui şi a Fiului şi a Sfântului Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin."