Draga Dorina, nu fii suparata pe noi. Nu e nimeni perfect si slava Domnului, nici nu are nimeni pretentia de a fi.
In privinta topicului tau, cred ca nu e nimeni, din cei care au facut un bine, care sa nu fi avut experiente asemanatoare, adica sa primesca rau pentru binele facut. De ce se intampla oare asa? Poate ca Dumnezeu ne pune la incercare, ca sa vada daca am dat din tot sufletul si daca nu retractam fapta noastra buna cu prima ocazie; daca nu ne mandrim de fapta facuta, etc. Sunt gandurile mele, pe care le scriu, si sper sa nu gresesc. Noi crestem cu fiecare intamplare de acest fel, in masura in care suntem atenti de unde vine ispita si o indepartam de la noi.
E oare posibil, ca gestul tau sa fi starnit invidia cuiva si implicit neoranduiala in biserica si de aceea ti s-au inapoiat lucrurile? Sau poate ca era nevoie de lucrurile respective in alta parte si Dumnezeu le-a aranjat pe toate cum e mai bine.
Important e ca tu sa fii cu constiinta impacata, ca nu ai facut nimic gresit.
Ceea ce nu mi-a placut este tulburarea care te-a cuprins la primirea lucrurilor. Sa fie mandria de vina? Cu totii suferim de mandrie, eu mai mult ca toti, si stiu ce mult doare cand mandria noastra e calcata in picioare. Dar tocmai asta trebuie sa facem, sa ne calcam mandria in picioare, caci mandria se ascunde in inima noastra sub toate formele, incat e greu de depistat.
Cel mai bine insa te poate sfatui in acest sens duhovnicul tau, caruia spunandu-i toata povestea de la cap la coada, vs putea aprecia corect si te va ajuta sa intelegi de unde a pornit raul dezbinator si care i-au fost cauzele.
Dar stii ca Dumnezeu cearta doar pe cei pe care ii iubeste, nu?!?
Sper ca nu te-am suparat cu raspunsul meu.