View Single Post
  #27  
Vechi 05.12.2014, 00:32:47
Ioan_Cezar Ioan_Cezar is offline
Banned
 
Data înregistrării: 17.06.2014
Religia: Ortodox
Mesaje: 1.632
Implicit

Lumea satului este (era!) foarte complexă și aparte, cu multe reprezentări, elemente de imaginar și credințe. Este (era!) o lume vie, originală, cu personalitate puternică, așa încât adeseori nu se suprapune peste a altui sat sau a oricărei alte comunități. Adeseori este o lume arhaică - cică.
Dovada originalității și complexității lumii satului, care pare pentru unii ruptă de "realitate" și care e mult îndrăgită de copiii orășeni dar și de adulți, este în primul rând folclorul. Ca dintr-o apă vie, toți marii noștri artiști s-au inspirat din lumea satului pe care au apreciat-o în mod deosebit. Mai ales scriitorii interbelici prețuiau satul românesc. Dintre ei, Blaga a și formulat acea zicere rămasă până azi:
Eu cred că veșnicia s-a născut la sat.
Aici orice gând e mai încet,
și inima-ți zvâcnește mai rar,
ca și cum nu ți-ar bate în piept,
ci adânc în pământ undeva”…
Au avut grijă însă bunii prieteni ai poporului român să facă ordine în lumea satului, să o descrie exact, să o configureze precis și să îi conducă ferm destinul, cu mână de fier. Iar oamenii satului au fost propulsați în orașe, pentru a construi fabrici și uzine. Iar satul a ajuns ce e azi: un muzeu cu relicve pe care, practic, nu le mai înțelege nimeni...
După cum și românii de azi sunt propulsați cu centrifuga în alte orașe ale lumii, de unde ne dau vești că acolo totul e mai bine, mai frumos, și, bineînțeles, mai corect.
Eu numesc asta un proces de degenerare a poporului român. Care, iată, nu mai poate sesiza modul aparte în care oamenii vii, copii și părinți, viețuiau cândva pe meleaguri mioritice.
Dar e fain la Muzeul Satului, nu? Sau la Muzeul Țăranului Român... Face să dai 10 lei la intrare ca să vezi ciudățeniile alea "interesante", nu-i așa?
Dacă memoria copilăriei s-a pierdut chiar la cei care au copilărit prin sate, dacă pentru unii e jenant deja să își amintească scene din copilărie și conținuturi care acum ni se par penibile, eronate, inexacte, false, dacă bărbații mai ales sunt atinși de o ciudată amnezie și pudoare în a evoca momente din copilăria lor, ce să fie oare?
Probabil că nimic altceva decât o limpede mărturie a procesului desfășurat pe plai mioritic, una care lămurește cine suntem noi adulții de azi, tinerii de azi, bătrânii de azi.
Niște învinși. Animale bolnave, cum se exprima un scriitor european, într-un înțeles mai cuprinzător.
Reply With Quote