[Igor_Paslusnik]

Anatema ecumenismului, care este erezie ! Nu o spun eu, ci doar amintesc ce spun Sfinţii Părinţi în toate secolele, mereu: Anatema oricărei erezii. Anatema înseamnă: este înafara Bisericii şi s-a lepădat de Biserică. El, ereticul s-a lepădat singur, prin inovaţie, eres, nu Biserica l-a lepădat.

Episcopii adunaţi la Creta, trebuie să schimbe articolele: despre căsătoria mixtă cu un eretic, păgân sau ateu, despre considerarea eresurilor ca "biserici"/"creştini", despre că nu au putut vota şi vorbi decât episcopii Patriarhi, iar ceilalţi doar prin ei sau deloc, despre faptul că au avut loc şedinţe pre-sinodale şi s-au stabilit dinainte subiectele de discutat şi despre amăgirea că un Sinod poate hotărâ în numele Bisericii. Sunt împlinite 4 luni de la Sinodul Cretan. Nu grăbeşte nimeni pe nimeni, avem timp de rugăciune, curăţire şi luminare pentru îndumnezeire şi vindecarea prin biruinţa ispitirilor. De la răsăritul la apusul soarelui e de ajuns unui om, pentru pocăinţă.

5 (cinci) sunt greşelile ce s-au făcut la Sinodul Cretan, care trebuie remediate, vindecate. Fiindcă nu au precedent în istoria sinoadelor, sunt inovaţii străine de Biserică. Şi evitarea apariţiei altora. Până la schimbarea acestor nebunii, trebuie pomeniţi toţi cei 156 de episcopi de la Creta. Iar dacă nu le vor schimba, acele greşeli şi acele articole să fie neacceptate şi neîmplinite de Biserică, de toată suflarea creştinilor în pliromă: episcopi, preoţi, diaconi, mireni, a tuturor sutelor de ierarhi care nu au fost la Creta. Şi ierarhii ispitiţi la Creta chiar de nu vor schimba nebuniile acceptate prin semnarea Cretei, să fie pomeniţi totuşi pe mai departe, fiindcă îi iertăm cu pogorământ şi epitimie, pentru neputinţa, ispitirea şi încercarea la care au fost supuşi.

Dar cu multă trezvie să-i păzească Biserica de căderi şi să-i observe îndeaproape, la un viitor Sinod, precum cel din Creta sau mai mare sau mai mic, să nu cadă în eres, că prin căderea în eres, vor săvârşi păcat împotriva Duhului Sfânt, şi vor fi Anatema din Biserică şi se va face Sfânta Neascultare faţă de acei episcopi care de atunci nu vor mai fi eretici, nu ortodocşi, până la lepădarea ereziei în care s-au încrezut şi întoarcerea lor în Biserică.

Când se adună episcopii la un Sinod, mai ales ce se vrea numit pan-Ortodox, în adunarea cărui sinod, prin definirea termenilor, nu mai există autocefalie, atunci acolo în Sinod, se adună cu bucurie toată Biserica, în duh, oricine vrea să participe şi glăsuieşte nu 1 săptămână, dar poate 1 an sau 2 ani sau mai mult dacă e nevoie, şi dacă boala necesită timp de vindecare mai îndelungat, în zeci de şedinţe, asemenea Sfintelor celor 9 (nouă) Sinoade Ecumenice (nu ecumeniste) din trecut.

Şi conglăsuire în duh, care iată azi, din dezlegarea Domnului, primeşte întărire şi prin multe căi, să ajutăm, să sprijinim, să ridicăm, să întărim Biserica. Stăruim, în lumina Duhului Sfânt peste Sfinţii Părinţi care au hotărât înainte, iubiţilor noştri ierarhi de pretutindeni, să înţeleagă şi să se întărească la luptele ce vor să fie, cu întunericul neputincioşilor draci, că avem învăţătură de la Sfinţii Părinţi, că nu un Sinod hotărăşte şi tâlcuieşte dogmele Bisericii, ci Însăşi Biserica, prin mădularele ei cele multe în Hristos, Cel Ce Este Logosul şi Capul Bisericii.

Sfântul Ioan Postitorul, nu a schimbat Sfintele Canoane ale Sfântului Vasile cel Mare, nici nu le-a adaptat, micşorat, sau modificat, ci prin noile sale Sfinte Canoane, ale Duhului Sfânt prin el, le-a dăruit pogorământ în asceză pentru împlinitor, aceasta este practică model Bisericii peste veacuri, aşezarea pogorământului ascetic, la întoarcerea din eres şi păcat a celui pocăit, niciodată schimbarea Sfintelor Dogme.

Şi pe lângă mulţimea Sfintelor Versete care atestă cine şi ce este Biserica, Scriptura mai spune la Matei 18 :
15. De-ţi va greşi ţie fratele tău, mergi, mustră-l pe el între tine şi el singur. Şi de te va asculta, ai câştigat pe fratele tău.
16. Iar de nu te va asculta, ia cu tine încă unul sau doi, ca din gura a doi sau trei martori să se statornicească tot cuvântul.
17. Şi de nu-i va asculta pe ei, spune-l Bisericii; iar de nu va asculta nici de Biserică, să-ţi fie ţie ca un păgân şi vameş."
Cum adică "De-ţi va greşi ţie fratele tău?" Cine eşti tu şi cine-i fratele tău? La fel ca în pilda samarineanului milostiv, cine este aproapele meu şi fratele meu? Tot omul, chiar dacă este fiu risipitor şi oiţă rătăcită, dacă are nevoie de ajutor, ajutăm, că poartă chipul lui Hristos.

Deci cum adică "de-ţi va greşi ţie fratele tău?" Ţie? Dar cine eşti tu? Cine te consideri tu? Suntem, oricare, simple mădulare ale lui Hristos, care iubim în măsuri cât mai înalte, pe fraţii cei spre mântuire şi care slujim fiecare, mai mult sau mai puţin, diferite slujiri. "Despre iubirea frăţească nu aveţi trebuinţă să vă scriu, pentru că voi înşivă sunteţi învăţaţi de Dumnezeu ca să vă iubiţi unul pe altul." - 1 Tesaloniceni 4, 9.

Deci oricine mărturiseşte pe Hristos înaintea oricărui om, este înainte de-a fi mirean simplu, sau episcop, sau avocat, sau preot, sau diacon, sau orice, deci înainte de toate, este creştin, urăşte păcatul şi erezia, se fereşte de ele, şi caută vindecarea lor, pentru sine şi aproapele.

Deci fie creştinul şi măturător de străzi, bucătar, profesor, sau preşedintele ţării. E mădular al Bisericii. E Biserica. Hristos S-a aşezat la masă cu păcătoşii şi vameşii a mâncat cu ei, a băut vin cu ei. Mirele când a văzut că nu vin invitaţii, a trimis să fie adunaţi de la toate colţurile străzilor şi i-a adunat, i-a pus la masa nunţii şi a mâncat cu ei.

Toţi sunt parte a Bisericii. Are voie să vorbească şi să mărturisească pe Domnul oriunde? Sigur că are voie. Poate participa la Sinod? Da sigur că poate. Însăşi Liturghia e un Sinod. Însăşi adunarea Apostolilor cu fraţii în foişoare şi case, apoi în catacombe, în nopţile petrecute în rugăciuni şi cântări, sunt Sinoade, fiindcă orice rugăciune "a doi sau mai mulţi" sunt Sinoade care aplică şi trăiesc acolo învăţătura Bisericii chiar în rugăciune şi Hristos este în mijlocul lor, după cuvântul Său.

Şi apoi cine-i fratele său, deci fratele tău? Episcopul ce este? Deci ierarhul, este sau nu este fratele oricărui alt creştin (ortodox, fără eres)? Este. Frate al oricărui om, şi al măturătorului de străzi? Este. Şi-atunci când episcopul, prin încălcarea Sfintelor Canoane şi a Sfintelor Dogme, sau inventarea unora noi, nefolositoare, asemenea căderii din Biserică a celor din Apus, nefăcând pogorământ în asceză, precum Sfântul Ioan Postitorul (cel ce nu mânca nimic până după apusul soarelui şi nu mânca nimic de dulce, de luni până vineri) pentru Sfintele Canoane ale Sfântului Vasile cel Mare, dacă nefiind acel sau acei episcopi în sinodul lor Cretan sau alt sinod, asemenea celorlaltor 9 Sfinte Sinoade, a greşit faţă de bucătarul şi măturătorul, care vrea să se mântuiască? A greşit. Că vinde Biserica demonilor, învăţătura şi mântuirea Bisericii. Şi dau învăţătura lor greşită şi duc la iad pe cei ce îi urmează. Cum se întâmplă pentru orice om ce e la marginea eresului sau în eres.

Trebuie deci Biserica, prin orice mădular al ei, să spună episcopului, unuia sau mai mulţi că a greşit? Trebuie. Trebuie să-l mustre bucătarul pe episcop fie el şi Patriarh, între bucătar şi episcop singur. Şi dacă episcopul îl va asculta, a câştigat sau recâştigat Biserica pe episcop, cum spune Scriptura. De nu va asculta fratele nostru, episcopul, de Biserică, de noi, episcopul care a ales de bunăvoie şi din dragoste, să ne slujească, căci spune Domnul: "cel ce vrea să fie cel mai mare, să fie cel ce slujeşte cel mai mult celorlalţi", atunci deci trebuie să mai vină alţi câţiva bucătari şi preoţi şi episcopi şi profesori şi monahi şi măturători şi avocaţi, care mai citesc Noul Testament şi Sfinţii Părinţi şi care vor să se mântuiască şi să-i spună episcopului greşeala şi îndreptarea.

Şi de nu-i va asculta nici pe ei, să-l spună Bisericii, adică tuturor creştinilor, tuturor episcopilor, preoţilor, diaconilor, mirenilor, despre greşeala acelui episcop sau acelor episcopi şi apoi Biserica să vină să-i îndrepte, în dialog, cu dojană părintească şi dragoste.

Şi apoi dacă nici de Biserică nu ascultă să-i fie Bisericii ca un păgân şi vameş, acel frate, fie el preot sau episcop, căci pentru ce a greşit, dacă nu caută îndreptare, acel frate episcop, atunci se împlineşte cuvântul: "De omul eretic, după întâia şi a doua mustrare, depărtează-te, ştiind că unul ca acesta s-a abătut şi a căzut în păcat, fiind singur de sine osândit." - Tit 3, 10, 11. Dacă după ambele mustrări şi chemări la mântuire, nu vine şi nu urmează, ne depărtăm de acela sau aceia. Şi Cuvântul spune: "Precum v-am spus mai înainte, şi acum vă spun iarăşi: Dacă vă propovăduieşte cineva altceva decât aţi primit – să fie anatema!" - Galateni 1, 9. Am primit la cele 9 Sfinte Sinoade, Sfintele Dogme şi tâlcuirile Sfinţilor Părinţi, dacă cineva pune altceva decât ce e acolo, să fie anatema. Cu durere scriu aceste rânduri, căci sunt mulţi care vor să cadă, dintre slujitorii Bisericii. Să nu fie. Să nu cadă.