View Single Post
  #17  
Vechi 18.10.2016, 17:34:52
Igor_Paslusnik's Avatar
Igor_Paslusnik Igor_Paslusnik is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 14.02.2015
Locație: Biserica. Creștin al Bisericii primare, cea fără erezie, numită politic după anul 1054: Ortodoxia
Religia: Ortodox
Mesaje: 1.723
Implicit

Un alt exemplu, chiar dacă la unele Sfinte Mănăstiri, este pus un semn pe care scrie: "Se recomandă ținuta decentă în Mănăstire", dacă e întrebată femeia de ce poartă fustă deasupra de genunchi spune: "Dar asta e ținută decentă", mai ales dacă-i vară, justificând căldura sau vreo neputință trupească.

Să-i fie spus: soră, dacă ți-e cald, stai acasă, nu vi la Sfânta Mănăstire, iar dacă ai boală, mergi la medic, iar dacă crezi în Dumnezeu, vi înainte, mai ales la medicul dăruit de Domnul, preotul, la care dacă vi, vi la un uns și ales al Domnului, cu ținută decentă, purtare cuvioasă, firească, naturală și cu belșug de dragoste.

O soluție ar fi că trebui să existe un frate la monahi și o soră la monahii, cu fuste lungi pregătite pentru femei și helănci sau bluze lărguțe cu mânecă lungă peste umeri lărguțe, pentru femei și bărbați și care să le întrebe pe doamnele și oricine cu ținută vizibil indecentă: "Aveți de ales: purtați această fustă lungă prin mănăstire și o lăsați la poartă când ieșiți sau mergeți acasă, vă luați haine care acoperă picioarele, spatele și mâinile și vă așteptăm să reveniți, ce alegeți, pentru mântuirea voastră?".

64 - În măsura greșită a ereziei ecumenismului, ierarhi și preoți consideră din ispitire, că purtând veșminte preoțești și arhierești tot mai lipsite de modelele florale specifice Bisericii, tot mai lipsite de vlagă duhovnicească, simplificând motivele, ornamentele și împodobirile veșmintelor, făcându-le tot mai pe stilul mincinos franco-latin (romano-catolicismului) consideră că sunt mai simpli și mai smeriți și că dobândesc o măsură mai bună a păstoririi și slujirii unul altuia și oamenilor, această ispitire însă îi face să uite că reprezintă pe Hristos, și Îi slujesc Domnului și Creatorului, nu oricui, deci nu oricum și nu orice veșminte, ci cele rânduite mai înainte de Sfinții Părinți, nu pot merge doar cu un cearceaf pus în spate la Sfântul Potir, ci din contră, dacă tehnica croitoriei permite, veșmintele trebuie să fie cât mai frumoase și îmbodobite, la fel cum veșmintele leviților erau împodobite cu diamante, rubine, onixe, smaralde veritabile, noi creștinii fiind smeriți și în măsura desăvârșirii, nu vom folosi acele pietre autentice, nici fir de aur, dar vom transmite prin împodobirea veșmintelor, frumusețea creștinismului și a Bisericii lui Hristos, de care de exemplu s-au îndrăgostit în Bizanț, trimișii Țarului.

Veșmintele arhierești, preoțești, diaconești, deci trebuie purtate ca simbol al Împărăției Cerurilor, ce trebuie trăită încă de aici înăuntrul nostru și care va să fie. Și pentru că "gura vorbește din prisosul inimii" deci ceea ce este în interior, emană și strălucește în exterior, și pentru că lumina nu o punem sub obroc, ci o punem să strălucească, tot așa și Sfintele Veșminte, nu vor fi cearceafuri și coverturi de pat, ci vor fi expresia Împărăției Cerurilor, din noi, din Biserică, din Sfinți, pentru toți care o doresc, o urmează și o împlinesc.

Iar creștinii mireni nu fug de această oglindire a Împărăției Cerurilor pe Sfintele Veșminte, ci fug de neputințele unora dintre ierarhi și preoți, de care s-au smintit, acuzând, scumpii de ei, oițele, cum că toată Biserica a vinovată pentru neputințele unora și apoi se pierd și rătăcesc oițele.

Și nu, Hristos nu purta veșminte împodobite, ci purta haine simple, asta fiindcă Hristos nu a slujit în Sfânta Sfintelor la Templu, dar a mers ca și credincios și învăța în templu la 12 ani și între 30 și 33, nu ca levit, preot iudeu, deși El a fost, este și va fi Arhiereul Creator, dar prin prezența Lui acolo, acceptă, susține, iubește și întărește practica evreilor de a împodobi veșmintele preoțești levite, practică care înainte de toate, a fost dată de Domnul, din poruncă Dumnezeiească, susținută fizic și de prezența Mântuitorului, deci apoi, azi și în timpul ce va fi, Sfintele Veșminte vor fi împodobite ca pentru Hristos Dumnezeu, simbolizând moștenirea bogăției creștinilor.

Mai vedem că Pavel nu putea sluji fără felon, care l-a cerut a-i fi adus. Nu putea să-și facă altul? Dacă era un simplu veșmânt, un cearceaf sau un obiect vestimentar oarecare, putea să-și facă altul, firesc? Dar l-a cerut, fiindcă nu putea să-și facă altul, fiindcă acel felon era special împodobit, ornamentat, frumos alcătuit și lucrat, putem spune chiar personalizat pentru Sfântul Apostol Pavel, cum era practica în primele 4 secole și altul nu găsea și nu putea avea, de aceea l-a cerut alături de cărțile și pergamentele pe care avea scrisă și cu care slujea Sfânta Liturghie a Sfântului Apostol Iacov, Patriarhul Ierusalimului.

65 - Milostenia devine pentru mulți creștini, relativă, dacă dintrun salar de 1500 de lei de lei, se dau 100 de lei în bani sau alimente, unei familii de năpăstuiți de exemplu, am făcut milostenie, dar întro măsura modestă. Să ne amintim de banii văduvei, care-a dat 2 galbeni de aur adică a dat tot ce-a avut.
Cine vrea, și poate, fără să-și neglije familia, să facă milostenie cât mai mare. Ne spune Sfântul Ioan Gură de Aur, că milostenia se socotește mare după cât de mult suferim de pe urma ei, a milosteniei făcute, după cât de mult rămânem în lipsuri și nevoi, fiindcă prin nevoință și asceză și prin Golgota, vine Învierea cea întru slavă. Cine mai suferă lipsuri, azi, din urma milosteniei făcute? Și în ce măsură suferă lipsurile?

66 - Cum se aplică milostenia?
Încerc deci să găsesc o soluție, ca o învățătură sau sfătuire despre cum să aplice ierarhul "banii văduvei" întro eparhie sau preotul întro parohie (nimic nu-i obligatoriu, ci în discernământ, cu epitimie și dezlegare după putere, măsură și râvnă la fiecare slujitor):
Exemplu de milostenie întro parohie cu putere financiară oarecum bună:

Dacă în acea parohie intră 20.000 de lei lunar și sunt 3 preoți, vor da câte 100 de lei la 20 de familii? Deci 2.000 de lei lunar. Și restul banilor? Nu-i bine. Au făcut puțin spre nimic cu cei 2.000 de lei dați. Acei 100 de lei, fiecare din cele 20 de familii, îi vor consuma pe o tură de cumpărături la kaufland, carefour, auchan, etc., și dacă au 1 sau 2 copii și poate mai plătesc și chirie, acei bani sunt foarte puțini, ca o adiere de vânt, abea o simt. Dar cum ar fi mai bine?
Din cei 20.000, câte 2.500 la fiecare preot, plus salarul lor, le este suficient la fiecare preot 3.500 de lei pe lună, fiindcă au soție, un copil sau 2, dacă au mai mulți copii, iau mai mulți bani, dar trăind cu măsura modestiei. Deci rămân 12.500, după cei 7.500 împărțiți la 3 preoți ai parohiei. Cei 12.500 îi împart astfel: 2 familii, cu câte 1 sau 2 copii fiecare familie, fără locuință, stau în chirie.
Acelora le plătește parohia rata la un apartamentul cu 1 cameră, la fiecare. Dacă apartamentul cu 1 cameră, decomandat, pentru o familie, cu o baie separată și o bucătăriuță separată, a costat parohia să zicem 25.000 de euro (preț de timișoara) cu un credit la bancă cu dobândă de 7,72% pe an, cât e acum în 2016, credit luat pe 2 ani, înseamnă 25.000 plus 15,44 % (dobânda 7,72% x 2 ani), egal 28.860 euro, împărțit la 24 de luni (2 ani) egal 1202 euro pe lună, pentru o familie care în 2 ani, va avea propria locuință (prin notarul public, fără posibilitatea de-a vinde apartamentul, pentru a nu batjocori jertfa), deci vor fi proprietari, apartamentul lor.

Și în 2 ani, se salvează 2 familii, care probabil vor veni și vor ajuta parohia pentru tot restul vieții lor sau pentru mult timp, drept mulțumire că nu mai plătesc chirie. Și din 12.500 rămași lunar, 1202 euro pentru o familie, deci 2404 euro amândouă, înseamnă 10.700 de lei lunar, cu care se salvează în 2 ani, două familii.
Mai și rămân 1.800 de lei, pentru taxe la protopopiat sau pachețele la alte familii nevoiașe. Și au și fiecare preot cu familia lui 3.500 de lei lunar, poate mai mult, dacă se depășesc 20.000 de lei lunar.
Apoi după ce s-au scurs cei 2 ani, următorii doi ani, cei 10.700 îi vor pune pentru o lucrare la clădirea Bisericii parohiei, sau anexe, etc. Apoi următorii 2 ani, alte două familii să fie salvate. Și apoi poate nu mai trebuie să se facă nimic la Biserică, timp de 10 ani, numai bine, vor fi salvate 10 familii.

Atât de simplu. Cu greu, aproape deloc, se mai face așa ceva în parohii.

Sfântul Ignatie Briancianinov în cartea sa, Experiențe Ascetice, spune: "Luați seama că ne arată Domnul ce a început să fie încă dintre Apostoli, patima lui Iuda Iscariotul, a lăcomiei de arginți, este pricina tuturor relelor, spune Scriptura, deci dar azi, dacă sunt 12.000 de preoți, avem 1.000 precum Iuda Iscarioteanul. Episcopul, după iscodire și încercare, trebuie să fie ochiul veghetor care la alegerea mireanului pentru hirotonia întru diacon și preot, să nu aleagă unul precum Iuda." Așadar, dacă preotul are 2 copii, în acea parohie cu situație financiară bună, să nu neglijeze suferința neputincioșilor, dând prioritate totală copiilor lui, să cumpere garsoniere și pentru oițele lui Hristos, nu numai pentru copii lui, fiindcă practic și firesc nu sunt ai lui, sunt ai Domnului, și oricând îi poate lua Domnul înapoi la El.

Căci nefăcând așa, să nu ne mai mirăm că nu vine lumea la Biserică și preferă să meargă pe la secte și confesiuni. Și să nu se mire că nu-i mai vrea Dumnezeu preoția părintelui și nu-i mai ridică preoți sau preotese dintre seminția și urmașii lui, sau să nu se mire că îi moare copilul sau îi mor nepoții.
__________________
Noul Testament ortodox e manualul normalității. Citiți zilnic Sfânta Scriptură, Patristică, Dogmatică, Sfintele Canoane și cărți scrise de Sfinți ortodocși, nu de alte culte, pentru Îndumnezeire. În erezie nu există Duh Sfânt, Har, Taine și mântuire.

Dorim unirea tuturor în Biserică fără ereziile lor. Creștinismul/Ortodoxia a fost, este, va fi ecumenică, niciodată eretic-ecumenistă, deschisă la vindecare pentru credințe-ideologii până la Parusie. Mărturisim 9 Sfinte Sinoade Ecumenice.
Biblia
Reply With Quote