Despre Iad (4)
[COLOR=#333333]După trei minute, o lumină a despicat întunericul și a apărut îngerul Domnului. Când l-a văzut, a început a bate din palme și a striga așa:[/COLOR]
[COLOR=#333333]- Vai mie! Vai mie! Vai mie! Toate le-am crezut, dar una ca asta n-am crezut![/COLOR]
[COLOR=#333333]- Ce n-ai crezut, părinte Andrei?[/COLOR]
[COLOR=#333333]- N-am crezut că un înger al Domnului poate să mintă![/COLOR]
[COLOR=#333333]- Cum se poate una ca asta, ca să spun eu minciuni? Eu nu sunt om păcătos, eu nu sunt duh rău, diavol. Eu nu pot face păcat, eu nu pot minți. Cum pot eu să mint, dacă sunt rază de dumnezeire, sunt lumina a doua din lumina cea dintâi? Cum aș putea eu să spun minciuni?[/COLOR]
[COLOR=#333333]- Dar cum ne-a fost vorba în chilie la mine?[/COLOR]
[COLOR=#333333]- Cum? - N-a fost vorba că mă vei scoate de aici după trei ceasuri? Iată, au trecut mai mult de trei sute de ani de când mă chinuiesc aici![/COLOR]
[COLOR=#333333]Îngerul i-a spus:[/COLOR]
[COLOR=#333333]Adevărul este Hristos. De-abia a trecut o oră și mai ai două ore de stat.[/COLOR]
[COLOR=#333333]- Două ore? a strigat monahul cu groază. Este oare cu putință să fi trecut numai o oră până acum?[/COLOR]
[COLOR=#333333]- Eu am venit să văd dacă poți răbda.[/COLOR]
[COLOR=#333333]Atunci a zis călugărul Andrei:[/COLOR]
[COLOR=#333333]- Doamne, dacă acesta este adevărul, că de-abia a trecut un ceas de când mă chinuiesc aici în iad, du-mă înapoi în trupul meu cel rănit și bolnav și să sufăr acolo, nu un an, ci sute de ani, ba chiar până la ziua venirii lui Hristos, numai să nu mai stau o clipă aici în focul cel nestins![/COLOR]
[COLOR=#333333]Și îndată, cu iuțeala gândului, l-a luat îngerul și l-a dus înapoi în trup.[/COLOR]
[COLOR=#333333]Cine a știut că a fost mort un ceas? Când a înviat a început a striga:[/COLOR]
[COLOR=#333333]- Miluiți-mă! Miluiți-mă![/COLOR]
[COLOR=#333333]Și a venit călugărul care îl îngrijea și a întrebat:[/COLOR]
[COLOR=#333333]- Ce este, părinte? De ce strigi?[/COLOR]
[COLOR=#333333]- Să se adune tot soborul mânăstirii.[/COLOR]
[COLOR=#333333]Erau trei sute de călugări acolo. Și l-au pus într-un cerdac înalt și le-a spus la toți minunea care s-a petrecut cu el; că el a stat un ceas în iad și i s-au părut mai mult de trei sute de ani. Atâta de greu a trecut timpul.[/COLOR]
[COLOR=#333333]Să ne ferească mila și îndurarea lui Dumnezeu și a Maicii Domnului pe toți din câți sunt aici să nu îngăduie Dumnezeu vreunul să încerce durerile și chinurile iadului în vreun fel. Și toți, cu darul Mântuitorului și cu mijlocirea Maicii Domnului, a Sfântului Ioan Botezătorul și a tuturor sfinților să ne mântuim, să ne ușurăm înainte de a ne duce din lumea aceasta și să ne întâlnim cu toții în veacul viitor la bucuria cea veșnică.[/COLOR]
[COLOR=#333333]Munca a opta din iad este deznădejdea.[/COLOR][COLOR=#333333] Acolo toată lumea este deznădăjduită de mila lui Dumnezeu, aducându-și aminte de cuvântul Evangheliei, că s-a închis ușa și că pocăință în iad nu mai este.[/COLOR]
[COLOR=#333333]Munca a noua din iad este veșnicia[/COLOR][COLOR=#333333], care stăpânește atâtea miliarde și miliarde de suflete. Nu mai există acolo o limită, că adică o să rabde omul o mie de ani sau o sută de mii de ani, ci în vecii vecilor.[/COLOR]
[COLOR=#333333]Dar ca să le descrie cineva câte una singură, nimeni nu poate spune, numai una cât îi de grea, că este imposibil a descrie limba de țărână.[/COLOR]
[COLOR=#333333]Cine poate spune măcar una din munci câtă suferință aduce firii omenești. Că drepții după sfârșit primesc cele patru însușiri ale trupului și păcătoșii primesc și ei una: însușirea nemuririi.[/COLOR]
[COLOR=#333333]Primesc trupuri nemuritoare, ca să ardă în vecii vecilor și să nu se mistuie; să se chinuiască în vecii vecilor și să nu scape; să înseteze în vecii vecilor și să nu aibă apă; să le fie foame în vecii vecilor și să nu aibă mâncare.[/COLOR]
[COLOR=#333333]Nemurirea o au de la judecată înainte, cum spune Hristos, spre a se chinui în vecii vecilor. Amin.[/COLOR]
[COLOR=#333333]Părintele CLEOPA[/COLOR]
|