Dupa Sfanta Liturghie? Pai cam depinde unde ma prinde timpul. In mod obisnuit merg la biserica de la cealalta periferie a orasului, iar parintele-duhovnic are un har cu totul deosebit. Dar nu este deloc de neglijat harul tanarului dascal, care are o voce ce-ti ajunge direct la inima. Uneori, la anumite momente, am nevoie de... servetele. Probabil sunt eu ceva mai sensibil, desi mi s-a parut ca am mai zarit pe ici - pe colo cate o lacrima la coada ochiului.
Mi-e drag sa merg la biserica si realizez ca am pierdut enorm de mult prin faptul ca nu m-am apropiat de ea atunci cand cineva foarte drag sufletului meu, incerca cu toata fiinta ei sa-mi deschida ochii. Eram orb si surd, eram tanar zburdalnic, eram cu totul aerian!

Daca se intampla sa fiu in alta parte, (la o manastire sau la biserica in alta localitate) incerc sa gasesc sensuri noi, invataminte noi, dar in general simt pace in suflet si nu altceva.