[sophia]

Eu tot n-am inteles ce are forumul asta de nu functioneaza tot timpul citarea.
In fine.

Pentru CristianR

Uite Cristian, vad ca tare greu ne intelegem aici. Mie mi-este mila de toti.
Imi este mila si de pruncul din burta si de omul care va deveni mai apoi, si de parintii lui.
Incerc sa lupt pentru toti, pentru solutii bune pentru toti.
Eu nu sunt pentru avort.
Dar nu sunt nici pentru "hai sa avem relatii si sa facem copii, ca om vedea noi ce facem cu ei".

La voi este in schimb altfel, sau asa se intelege.
Nu va pasa deloc, dar deloc de parinti, de oameni aflati in anumite situatii dificile. Nu va pasa nici ce va fi cu copilul mai tarziu. Ii considerati pe toti foarte fericiti.
Nu vedeti nici o solutie. Sa se chinuie toti oamenii. Punct.
De aia spuneam mai sus ca voi sunteti atunci in mod automat pentru camine de orfani, de handicapati, pentru copiii strazii si alte cele.
Sa fie aruncati acolo copiii.
Voi nu vreti nimic - nici educatie a tinerilor sa fie mai responsabili cand au relatii trupesti, nici discutii cu medicul, nici ajutat oamenii care se afla in fata unor decizii de viata si moarte, nici psiholog, nici nimic, nimic.
Voi vreti numai sa se descurce oamenii singuri.

In final am sa-ti mai spun cum a procedat parintele Galeriu cu mine.
Am mai spus-o de fapt.
M-am dus la dansul tot asa cu o decizie de viata si moarte. Eu trebuia sa decid asupra vietii mamei mele. Rezultatul final ar fi fost acelasi, dar poate s-ar fi putut prelungi ceva. Nu stiu nici acum exact.
Fiecare imi spunea altceva.
Si eu nu eram Dumnezeu. Punct Nu stiam cum e mai bine.
M-am dus la parintele si i-am spus ce mi-au cerut medicii.
M-a ascultat.
Nu mi-a dat nici un sfat in problema. N-a spus ce decizie sa iau.
Nu s-a pus in locul lui Dumnezeu, nu mi-a spus ceea ce-mi trantiti voi aici (ca-s asa si pe dincolo, ca e pacat, ca ma voi cali, ca nu stiu ce).
Ne-am rugat mult si a facut ceea ce a putut omeneste pentru mine.
M-a mangaiat sufleteste, a gasit niste lucruri marunte care sa-mi dea putere si m-a chemat sa vin acolo a doua zi sa nu fiu singura. A doua zi era Craciunul.
Decizia...a luat-o mama pana la urma. A facut cum a vrut ea.
Am trecut faptic prin decizie, am trait mai departe, dar am ramas cu trauma, shocul.