Pana la urma constat ca in loc sa raspundem la intrebarea de ce alege omul raul, cand :
1.Are si binele si raul la indemana si poate alege mai usor binele?
2. Are putere de discernamant, adica, pana la urma stie cam ce-i rau si ce-i bine?
Deci in loc sa raspundem la aceasta intrebare, cred ca toata lumea s-a antrenat intr-o discutie despre ceea ce este raul si ceea ce este binele, eludand oarecum, sau ocolind raspunsul la intrebare.
Mikael insa a dat un raspuns care implica insasi personalitatea umana si anume ca raul izvoraste dintr-o traire egoista, egocentrica!
Adica in viata de zi cu zi se poate constata in general ca:
1. Omul nu prea cunoaste de fapt ceea ce este bine si ceea ce-i rau, pentru ca nu isi cerceteaza, cugetul, mintea, pentru a vedea dincolo de aparente, adevarata intentie a faptelor savarsite (chiar si cele sa varsite cu "bune intentii"), pentru ca este foarte probabil ca daca ar putea sa intrezareasca macar pentru o clipa finalitatea reala a faptelor sale, daca este o persoana onesta si cu tarie de caracter, foarte probabil ca s-ar infrana sau macar ar incerca in mod sincer acest lucru (si aici incepe lepadarea de sine, de tirania egou-lui, si inceputul vindecarii);
2. Deoarece omul nu este intarit in fapte bune, orice adiere a concupiscentei, a placerii il duce in pacat, adica il face sa savarseasca raul, sa se invoiasaca cu acesta la diverse nivele de pacatuire de la invoirea cu gandul pacatos, pana la fapta!
2
|