mai mult o poezie
Pomul Craciunului
de George Cosbuc
Tu n-ai vazut padurea, copile drag al meu,
Padurea iarna doarme, c’asa vrea Dumnezeu.
Si numai cate-un viscol o bate uneori,
Ea plange atunci cu hohot, cuprinsa de fiori.
Si tace-apoi si-adoarme, cand viscolele pier,
In noaptea asta insa, vin ingerii din cer.
Si zboara’ncet de-alungul padurilor de brad,
Si canta’ncet; si mere si flori din san le cad.
Iar florile s’anina de ramuri pana jos
Si-i cantec si lumina si-asa e de frumos!
Iar brazii se desteapta, se mira asta ce-i,
Se bucura si canta ca ingerii si ei.
Tu n-ai vazut padurea, copile drag al meu,
Dar uite ce-ti trimite dintr’insa Dumnezeu.
Un inger rupse-o creanga din brazii cu faclii,
Asa cum au găsit-o, cu flori si jucarii.
Departe intr-un staul e’n fata-acum Iisus,
Si ingerii, o, cate si cate i-au adus.
Dar el e bun si’mparte la toti cati il iubesc,
Tu vino, si te’nchina, zi: “Doamne-ti multumesc”.
|