19.08.2006, 14:20:15
|
|
Senior Member
|
|
Data înregistrării: 10.08.2006
Mesaje: 149
|
|
Citat:
|
În prealabil postat de mioara
Citat:
|
În prealabil postat de Macarie
Dumnezeu este al randuielii, si nu al neoranduielii, asa este scris.
Biserica nu are reguli rigide, pentru ca nu se potrivesc cu duhovnicia, dar are canoane, si acestea erau cu multa strictete respectate la acea vreme.
E clar ca unele neajunsuri de comportament sint foarte deranjante in biserici, si ele ar trebui corectate mai ales de preotul locului, ca el vede si poate sa dea sfatul potrivit, dupa cum sint oamenii si obiceiurile in acea biserica.
Sa nu va ganditi ca asta ii va indeparta pe unii, daca atit de slabi sint incat nu mai vin doar pentru ca trebuie sa se corecteze, inseama ca tot vor gasi pretextul de a nu mai veni pana la urma. Calea spre mantuire e grea, si cine se impiedica de atita lucru, cum le va tine pe cele cu mult mai grele ?
Cu copii e mai delicat, ei intr-adevar sint receptivi chiar fara sa-si dea seama la harul ce se revarsa in timpul slujbelor. E bine sa fie adusi, dar de cele mai multe ori nu vor reusi sa stea decat putin.
Stam atit cat se poate, nu putem sa tranformam biserca in gradinita. Copii nu neaparar in felul acesta se apropie de Dumnezeu. Dar daca au dorinta si pot fi cu luate aminte, asta e foarte bine.
|
Este dureros un asemenea subiect si de el ne lovim cu totii.Nu cred ca poate spune cineva ca se poate ruga atunci cand un copil mic îi plânge la cap sau se tot plimbă pe lângă el,decât dacă este surd sau are o falsă smerenie.Dar eu nu despre cei care nu fac nimic vreau să vă spun, caci ei sunt o mulţime, ci despre cei puţini care ştiu şi înţeleg ce înseamnă biserica şi rugăciunea.Credinţa şi starea de linişte interioară se citeşte atât pe chipurile lor cât şi pe ale micuţilor pe care îi poartă în braţe(iar aceşti părinţi sunt aproape toţi tineri).De obicei stau în apropierea uşii iar la cel mai mic semn de nelinişte al copilului ies cu el afară,uşor şi fără gălăgie.Vi se pare o poveste?Eu chiar am văzut aceşti tineri şi îmi sunt foarte dragi.Vă daţi seama că şi viaţa în familie curge la fel de liniştit.Ei prin exemplul lor(deşi sunt convinsă că nici nu îşi dau seama) ar trebui să fie exemple pt. toţi ceilalţi.Aceasta înseamnă comuniune,iar dacă noi toţi am face ce spune un proverb f. cunoscut,viaţa noastră ar fi mult mai frumoasă;CE ŢIE NU-ŢI PLACE ALTUIA NU-I FACE! Doamne ajută! |
Iertare pt.mesajul anterior.L-am rescris corect. Este dureros un asemenea subiect si de el ne lovim cu toţii.Nu cred ca poate spune cineva ca se poate ruga atunci cand un copli mic ii plange la cap sau se tot plimba pe langa el decat daca este surd sau are o falsa smerenie.Dar eu nu despre cei care nu fac nimic vreau sa va spun,caci ei sunt o multime, ci despre cei putini care inteleg ce inseamna biserica si rugaciunea.Credinta si starea de liniste interioara se citeste atat pe fetele lor cat si pe ale micutilor pe care ii poarta in brate(iar acesti parinti sunt cu precadere tineri).De obicei stau in apropierea usii iar la cel mai mic semn de neliniste al copilului ies cu el afara,usor si fara galagie.Vi se pare o poveste?Eu chiar am vazut acesti tineri si imi sunt f. dragi. Va dati seama ca si viata lor de familie curge la fel de linistit.Ei prin exemplul lor (desi sunt convinsa ca nici nu isi dau seama)ar trebui sa fie un exemplu pt. toti ceilalti.Aceasta inseamna comuniune,iar noi toti am face ce spune un proverb f. cunoscut,viata noastra at fi mult mai frumoasa;CE TIE NU-TI PLACE ALTUIA NU FACE!
|