Nu mai schimba duhovnicii. Tocmai acela care te cunoaşte e cel mai bun, pentru că te poate ajuta să ieşi din cercul păcatelor. Toţi avem păcate şi tuturor ne este ruşine când ne ducem la duhovnic; dar ruşinea asta ne şi ajută să ne îndreptăm. Pentru că atunci când suntem pe cale să repetăm păcatul ne amintim de ruşinea pe care va trebui s-o suportăm la mărturisire.
În general, de oameni ne ascundem păcatele, vrem ca toţi să aibă o părere bună despre noi. Când ajungem la duhovnic ne confruntăm cu adevărul despre noi, şi nu ne place. Dar să ne smerim, să acceptăm că aşa suntem, păcătoşi, şi să ne pocăim, hotărându-ne să nu mai repetăm.
Mai bine ne ruşinăm acum, în faţa martorului lui Hristos pe pământ, decât la Judecată, când toate cele ascunse ale noastre se vor da pe faţă şi le va vedea toată lumea.

Cât priveşte spovedania pe care ai făcut-o, sigur că îţi este de folos, că păcatele mărturisite îţi sunt iertate, dar trebuie şi să asculţi ce ţi-a dat preotul de canon: să-ţi pui ordine în viaţă. Iar păcatul pe care nu l-ai mărturisit caută să-l mărturiseşti duhovnicului pe care ţi-l alegi definitiv. Şi nu deznădăjdui, eşti pe calea cea bună dacă te frământă păcatele tale, şi vei putea să scapi de ele dacă o ţii aşa, şi vei ajunge să primeşti şi dezlegare pentru împărtăşanie. Aşa să-ţi ajute Dumnezeu!