Atentia este un factor mental care insoteste orice forma de constientizare.
Functia atentiei este aceea de a misca, dirija si focaliza mintea pe obiectul constientizarii.
Atentia este de patru feluri:
1.atentie nevoitoare
2.atentie rar-intrerupta
3.atentie neintrerupta
4.atentie spontana
In cazul atentiei nevoitoare mintea se straduieste sa mentina obiectul atentiei (de exemplu “prezenta Lui Dumnezeu”) dar il uita, cu intermitenta, intr-un interval relativ scurt de timp (10 min).
De fiecare data cand este pierdut obiectul atentiei este nevoie de reinnoirea efortului de refocalizare a mintii. De aceea se numeste atentie nevoitoare.
Atentia rar-intrerupta este o forma de atentie imbunatatita, superioara celei nevoitoare, care insa ramane afectata de ingreunarea mintii sau excitabilitate – fie pierde claritatea, fie aluneca prin interferenta altor ganduri.
Atentia neintrerupta este o forma de atentie in continuumul careia nu se mai manifesta niciun tip de obstacol, grosier sau subtil, - alunecarea mintii sau pierderea claritatii. Insa, este nevoie de un minim efort pentru pastrarea focalizarii.
Atentia spontana este perfecta, continua si fara efort.
__________________
|