De ce să fie păcat? În pateric era o poveste cu un om care a ucis și căruia i se spune că pentru a nu ajunge în iad o veșnicie, trebuie să își accepte și să suporte pedeaspa lumească. Când a făcut copilul s-a simțit bine? Pentru celălalt muncește. Acesta ce are? Vi se face milă de un om și vă gândiți că poate nu are de unde da. Dar copilul are un tată? Are o familie adevărată? Nu. Măcar un trai mai bun, atât cât se poate trăi cu 883 de lei. Nu-l băgați în închisoare, dar proces să vă recuperați datoria tot puteți să-i intentați. El crede că dacă e în străinătate e intangibil și vă poate lua de fraieră? El a avut mai multe căi pe care s-o apuce și-a ales una dintre ele. Copilul a fost condamnat la această viață.
Rugați-vă, dar știți cum se spune: Dumnezeu dă, dar nu-ți bagă și-n traistă. Ca să găsim răspuns la rugăciuni trebuie și noi să facem ceva. Cine știe, poate dacă îi intentați proces o să-i vină mintea la cap și asta va fi și datorită rugăciunilor. Dar revendicați-vă drepturile și nu vă lăsați intimidată de gândul că așa ceva e păcat. Că noi trebuie să plecăm capul și să suportăm tot răul pricinuit de alții fără să ne apărăm. Vi se cere să iertați că așa cere Dumnezeu. Dacă iertați, copilul va suferi mai mult. Deci Dumnezeu cere ca copilul să sufere. E absurd.
Dă-i Cezarului ce-i al Cezarului și lui Dumnezeu ce-i al lui Dumnezeu. Aici e vorba de partea Cezarului, nu de cea a Domnului.
|