[dobrin7m]

Primim atata fericire cata meritam.
Daca copilul are malformatii inseamna ca asa trebuie sa fie. toate trebuie sa le primim cu bucurie daca vrem sa facem voia Domnului. Daca nu, suntem niste razvratiti incercand sa construim noi fericirea. Insa apoi vom vedea ca nu fericirea am construit-o ci negura pacatului si a raului.

Cand am ramas insarcinata cu al treilea copil medicii mi-au spus: copilul are sanse sa fie sanatos 50%. Eu am avut un frate nascut cu boala Down care a murit la 18 ani. Intotdeauna am avut aceasta frica in suflet sa nu nasc si eu un copil cu aceasta boala. Pe vremea aceea nu se stia de vaccinul ce se face astazi pentru cei cu Rh-uri diferite asa cum eram eu, avand RH negativ.
Atunci am decis ca voi naste copilul. La 8 luni, inainte de termen, am pierdut apa si am ajuns la spital. Deci pe langa ca era cu risc, cu incompatibilitate de RH am nascut si inainte de termen un copil in pozitie pelviana la 8 luni.
Deci 3 factori de risc majori: boala ereditara, RH negativ si nastere prematura.
Bineinteles ca medicul a spus vom face cezariana daca nu voi naste in 2 ore pe cale normala, intru-cat copilul va muri. Am fost atat de ingrijorata incat in jumatate de ora a inceput nasterea. Nascut cu fundul inainte copilul a fost complet vanat pe jumnatate de corp, fund, spate pana la jumatate si picioare pana la genunchi. Cauza: din prima contractie am scos copilul doar pana acolo, iesise doar fundul si jumatate de spate restul, pieptul, mainile si capul ramanand inauntru iar trupul lui, partea ce iesise, nu a mai fost irigat cum trebuie. A doua contractie, l-a scos afara pentru ca medicul mi-a spus: daca nu il scoti acum va muri strangulat , daca ramane doar capul inauntru. Nu te pot ajuta, mi-a spus, nu pot trage, ca ii rup coloana. il sustin doar cu doua degete pe cerul gurii in gurita lui.

Din acest moment a fost ceva ce astazi eu numesc minunea lui Dumnezeu.
Copilul era lesinat, nici un scancet minute bune, nu stiu cat. Medicul pediatru il resuscita cardio-respirator. Dupa cateva incercari a venit la mine si mi-a spus: roaga-te la Dumnezeu ca de El depinde ca e tare sifonat si nu stiu daca va trai. Am intrat intr-o stare, nu pot explica, am inceput sa strig cu putere: Doamne ajuta-mi copilul, Doamne ajuta-mi copilul, asta in timp ce asteptam pe masa sa cada placenta. Repetam aceste cuvinte repede, si tare, repede de parca conta numarul acestor strigari. Am pierdut contactul cu ce se intampla in jurul meu: eram eu si atat, si strigaciunea mea, toata mintea mea, tot gandul meu, tot sufletul meu era tinta la Dumnezeu ceruia ii strigam ca trebuie sa imi ajute copilul.
La un moment dat o moasa m-a zgaltait strigand: hei, femeie, auzi , traieste, auzi, plange si m-am obrit brusc din strigari: un scancet slab lesinat de abia auzit si am inceput sa plang.
Nota 2. Atat a primit si 1 kg 750 gr. La cateva ora m-am dus la cabinetul medicului pediatru si am intrebat de starea copilului, ce fusese pus intr-o rezerva singur in caz de murea sa nu afecteze psihic celelalte mame. Si mi-a spus ca a avut mult de suferit, creierul nu a fost oxigenat pe perioada nasterii plus perioada resuscitarii cardio-respiratorii si s-ar putea sa aiba urmari destul de mari. Plus ca urma sa se faca teste , pentru ca arata ca un mongoloid, avea ochii oblici (semnul bolii fratelui). Mi-a spus ca 3 zile sunt decisive.

O moasa a venit la mine si mi-a zis: trimite repede acasa dupa o iconita si o cruce sa i-o pun sub perna iar eu il voi veghea aceste trei zile. Si asa am facut. Iar femeia aceea nu s-a dezlipit de langa el cele 3 zile, la capataiul lui pe un scaun. Dupa 3 zile medicul pediatru mi-a zis: e perfect sanatos, doar sa treaca vineteala si sa ia in greutate. mananca, (cu sonda fireste, fiind prea slabit), si asimileaza, si nu are nici boala ereditara, doar la chip. Nu imi explic mi-a spus, dar e sanatos.

este perfect normal, inteligent si acum e ditamai flacaul.

Avortul este cel mai mare pacat , eu consider ca este cel mai mare. Nu faceti avort , indiferent de consecinte si indiferent de motive. Si va spun eu , nu pentru ca am nascut acest copil ci pentru ca si eu in tinerete am facut avort si Dumnezeu in mare mila Lui, m-a miluit si pe mine. Cu adevarat va spun, Dumnezeu primeste cu bratele deschise pe tot pacatosul si il miluieste. M-a miluit insa raman o mare pacatoasa care a primit mila lui Dumnezeu. Fiti curati, ca mare este plansul pacatosului ce se pocaieste. Este un plans de toata viata.