Citat:
În prealabil postat de Bunl
Citeste ce-am scris in mesajele anterioare. Pentru mine icoana este o fereastra prin care comunic cu sfantul respectiv. Sfantul este in ceruri, eu sunt aici pe pamant. Si chiar presupunand ca ar fi cum zici tu, o relatie rece, distanta, nu vad unde ar fi problema. Poti iubi pe cineva fara a iti manifesta sentimentele prin atingeri fizice, ci doar prin comportament respectos.
|
Asa este. Insa Biserica ne chema sa ne apropiem pana-ntr-acolo incat sa observam ca icoana este pentru noi o fereastra deschisa, nu inchisa. Sfantul nu este captiv intr-un transcendent inaccesibil noua.
Ori aceasta intalnire minunata, dintre noi si el, dintre noi si Hristos prin el, o marcam prin sarutare ca gest liturgic. Acest act exprima, pana la urma, un mare grad de familiaritate. Oare nu suntem toti frati in Hristos?
Sa ne purtam asadar ca fratii/fiii in prezenta sfintilor si a lui Dumnezeu!
Nu ne mai miram cum a disparut cu timpul "sarutarea pacii" in timpul Sfintei Liturghii, in randul credinciosilor. Am ajuns sa vedem intre noi si semeni numai "ferestre inchise".