[neica_nimeni_altul]

Evenimentul creatiei divine are loc in interiorul nostru, deasupra noastra, in spatele nostru si in fata noastra. Suntem de acord cu adeptii contrastului ca plasarea creativitatii lui Dumnezeu numai in trecut conduce, cu usurinta, direct la deism si in final, la ateism. Dar teologia "contactului" e inca incitata de ideea unui cosmos care a inceput probabil in singularitate, deoarece o asemenea origine ajuta la inlaturarea ideii despre existenta unui univers static, etern si necesar, inlocuindu-l cu o incitanta lume neterminata, aflata in plin progres. Din punct de vedere teologic, nu are nici o importanta daca universul a avut un inceput, deoarece un asemenea univers pare mult mai deschis fata de noua creatie, decat unul care este infinit de vechi.

In consecinta, ideea despre existenta unui big bang elimina orice "intoarcere vesnica a unui acelasi". Aceasta e notiunea teribila (formulata in primul rand de Friedrieh Nietzche, I844-1900) ca, daca materia este eterna si nu are origine, totul trebuie reconstituit periodic, exact la fel, astfel incat nu poate exista niciodata un viitor complet deschis. Toiusi, daca universul are un inceput, ori cel putin un trecut limitat, nu exista posibilitatea repetarii vesnice. Conform cosmologiei big bang, cu notiunea sa implicita de ireversibiltate a timpului, orice intamplare e nerepetata si irepetabila si, prin urmare, exista intotdeauna o deschidere pentru ceea ce credinta noastra asteapta ca pe o "Noua Creatie". Speranta noastra in promisiunea unei Noi Creatii se impleteste clar mai bine cu un univers al big bang decat cu cosmosul etern al filosofilor antici, sau al lui Nietzche.

Trebuie sa recunoastem ca multi dintre noi vor fi profund dezamagiti daca stiinta ne va forta, in final, sa abandonam ideea despre un univers limitat si neterminat. De aceea, nu putem sa nu fim incitati de cosmologia big bang. In final, nu putem sa nu observam ca exista o legatura inseparabila, la un nivel profund al existentei umane, intre cautarea de catre stiinta a inceputurilor, atat de evidenta in cosmologia recenta, si cautarea religioasa aproape universala a originilor. Oricat de mult am aprecia deosebirile facute de adeptii contrastului, intre teologia creatiei si teoria big bang, preocuparea noastra - statornic religioasa - privind elementul primordial nu poate fi complet separata de cautarea stiintifica a originilor cosmice. Fara a le suprapune, am dori sa sugeram ca o buna parte din energia care motiveaza retrospectiva stiintei asupra radacinilor noastre cosmice fundamentale izvoraste din orientarea profund mistica a constiintei umane.

Sentimentul stiintei de "uimire" fata de originile cosmice este deja unul incipient religios si trebuie sa avem onestitatea de a o recunoaste. Chiar daca teoria big bang se deosebeste, logic si teologic, de cautarea religioasa a sursei existentei noastre, cele doua sunt in esenta inseparabile. Desi ele difera in ceea ce priveste ordinea gandirii, ambele izvorasc concret dintr-o preocupare umana fireasca de a ne descoperi radacinile. Noi, oamenii, suntem mereu preocupati de origini.

continuare ...