Confirmarea
Dupa cum va asteptati, poale, vom avansa aici ideea ca credinta in creatie este nu doar compatibila cu stiinta, dar chiar o si sprijina firesc. Oamenii de stiinta nu-si dau seama intotdeauna in ce masura semnificativa doctrina religioasa a creatiei a ajutat dezvoltarea propriei lor discipline, din punct de vedere istoric si logic. Dar, desi nu putem fi siguri de aceasta, o metoda cu adevarat empirica de a face stiinta ar fi putut sa nu apara niciodata in cadrul unui context cultural sau istoric complet saturat cu ideea ca lumea este o creatie neprevazuta a lui Dumnezeu.
Pentru a fi mai clari, vom spune ca ideea teologica despre lume ca si creatie consecutiv, nici necesara si nici eterna -da o statura stiintei empirice, pe care nu i-o da nici o alta modalitate de interpretare a lumii. Pentru a intelege aceasta idee, imaginati-va, asa cum au crezut de fapt unii filosofi, ca universul exista etern si necesar. Altfel spus, presupuneti ca starea de lume naturala trebuia sa fie numai asa cum e si nu ar fi putut fi altfel. O asemenea necesitate universala ar implica, la randul sau, ca orice lucru particular din univers e, de asemenea necesar, asa cum e si ca nu poate fi altfel. Dar, daca acesta ar fi tipul de univers in care traim, atunci stiinta empirica ar fi, in esenta, lipsita de importanta, deoarece fiecare trasatura a universului ar putea fi dedusa, in teorie, din primele principii necesare. Observatia ar putea avea o anumita valoare practica, pe termen scurt, dar ar fi lipsita de sens, din punct de vedere cognitiv, deoarece, cel putin in principiu, am putea analiza in mod logic si deductiv natura fiecarui aspect al cosmosului, doar pe baza unei inevitabilitati cosmice eterne. Metoda empirica n-ar fi necesara decat pentru a anticipa sau confirma ceea ce am ajuns sa cunoastem numai cu ajutorul ratiunii. Nu ar mai fi necesar sa examinam particularitatile lumii prin aducerea de dovezi, cum face stiinta, deoarece am putea ajunge la o intelegere adecvata a tuturor lucrurilor, pe baza relatiei acestora cu necesitatea generala, existenta in natura. Cu alte cuvinte, nu ar mai fi nevoie sa observam lumea pentru a vedea cum arata in realitate. in final, stiinta ar deveni inutila.
Totusi, Teologia creatiei sustine ca universul care exista cu adevarat nu este necesar. Era posibil sa nu existe deloc si era posibil sa nu arate asa cum arata astazi. Deoarece realitatea si natura isi au originea in decizia libera a Creatorului, nu vom putea reusi sa-l cunoastem prin intermediul deductiei pure, cum sustinea filosofia greaca. Prin urmare, credinta in creatie ne lanseaza implicit intr-o calatorie de descoperire, ce are ca scop aflarea, prin observatie, a modului in care arata lumea.
Deoarece exclude necesitatea rigida din imaginea noastra despre univers, teologia creatiei ne pregateste pentru posibilitatea de a fi surprinsi de faptele reale. In special in mediile intelectuale si culturale, modelate de teologiile creatiei apartinand religiilor bazate pe Dumnezeu,
se confirma explicit imperativul empiric al stiintei, ordinul de a fi atenti la experientele pe care le traim in realitate.
un
articol foarte echilibrat al lui
John F. Haught, teolog romano-catolic si cercetator principal la Centrul Teologic Woodstock de la Universitatea Georgetown.