Citat:
În prealabil postat de tricesimusquintus
Ce fel de "făptură a lui Dumnezeu" poate fi un asemenea obiect, de exemplu lumânarea? Este o făcătură omenească "sfințită" inutil.
Introducerea lumânărilor este un element negativ adus în creștinism de Constantin cel Mare. Folosirea lumânărilor ca „necesități" ale cultului și atribuirea unei importante semnificații spirituale lumânărilor sunt elemente specifice culturii păgâne, introduse în creștinism la anul 320 d.Hr.
La începutul creștinismului, în Biserica Creștină nu se foloseau lumânări decât pentru iluminat. Lumânările nu aveau nicio semnificație spirituală. În timpul împăratului Constantin, creștinismul împrumută în ritualul său de închinare mai multe elemente din ritualul păgân de închinare, printre care și folosirea lumânărilor și a tămîiei. Încet-încet, lumânările capătă o puternică valoare spirituală. În vechime, toate religiile păgâne foloseau lumânări. Fiecare templu al diferiților zei sau zeițe sau orice alt loc care avea o destinație religioasă era plin de lumânări. În iudaism, lucrurile stăteau altfel. Ei nu foloseau lumânări ca obiecte de cult. În acest sens, Templul din Ierusalim avea o singură piesă de iluminat ce avea conotație religioasă: lampadarul cu șapte brațe (Menorah), pe care se afla câte o lampă cu ulei de măsline, care era un simbol și Îl prefigura pe Iisus Hristos/Duhul Sfânt care avea să vină. El este adevărata Lumină! "Cuvântul era Lumina cea adevărată care luminează pe tot omul, care vine în lume." (Ioan 1,9). Aceasta înseamnă că în creștinism nu se mai justifică folosirea simbolului, de vreme ce Lumina adevărată a venit la noi și ne va lumina cu Adevărul Său prin Duhul Sfânt!
|
pai la Ierusalim cand coboara Lumina nu aprinde doar lampile cu ulei de masline nici lampadarele cu 7 brate ci lumanari din ceara curata . Ceara este primita ca jertfa dar lumânările trebuie să fie din ceară curată de albine!
Această cerință nu este un "moft" al Bisericii, ci are o explicație mult mai profundă. Albina lucrătoare este una din insectele care nu se reproduc, continuitatea speciei fiind asigurată numai de matcă. Cu alte cuvinte, rămâne "pururea fecioară", iar ceara produsă de ea constituie materia cea mai curată, cea mai pură. În felul acesta aducem lui Dumnezeu un dar curat.