[myself00]

Hristos este centrul și instrumentul revelației atât în Vechiul cât și în Noul Testament. Părinții Bisericii urmând și participând la Tradiția Proorocilor și Apostolilor, învață venirea lui Hristos neîntrupat, Logosul, în fața Proorocilor și a Patriarhilor Vechiului Testament. Numele Cel care este, de exemplu, care apare pe aura icoanei lui Hristos, a fost predat lui Moise de către Îngerul Domnului la Rugul aprins, ca răspuns la întrebarea lui Moise cine este el. Acest nume este al lui Hristos, care se arată Proorocilor ca Îngerul Slavei.

În Noul Testamnet, Hristos, Logosul veșnic, Se întrupează prin Sfânta Fecioară pentru ca să trăiască și să Se arate [manifeste] ca Dumnezeu-om și să participe la tot ceea ce ține de experiența omenească, mai puțin păcatul. Faptul că Hristos a fost fără de păcat și că era prin fire Logosul lui Dumnezeu și Izvorul vieții, a făcut ca El să nu poată fi supus sub stăpânirea morții. Aceasta fiindcă moartea există „pentru ca răul să nu devină nemuritor" în cei care s-au separat de harul dumnezeiesc.

În Hristos, două firi - dumnezeiescă și umană, sunt unite ipostatic. Astfel, în timp ce îndumnezeirea oamenilor reprezintă participarea lor la slava necreată a lui Dumnezeu, îndumnezeirea firii umane a lui Hristos este ființa lui Dumnezeu, în timp ce slava necreată a lui Hristos este puterea sa veșnică și firească și nu ceva primit.
Cele două firi ale lui Hristos Logosul întrupat, prin care lucrează El, sunt unite „fără shimbare, fără amestecare, fără împărțire, fără despărțire". Logosul este Hristos și nu alt ipostas. Logosul-Hristos este una și aceeași persoană și unul și același ipostas. Fecioara a dat naștere Logosului Întrupat, adică firii umane a logosului; în cazul minunilor, Logosul-Hrisots a fost Cel care le-a lucrat prin intermediul firii necreate și a firii create a Logosului.
În comunicarea însușirilor. (communicato idiomatum) celor dooă firi, există o inegalitate. Logosul-Hrisots este unul. Nu există în El „altul și [sau împreună cu] altul" sau „ unul și celălalt" . Există un singur ipostas. Însă există un lement și un alt element, două firi, una creată și una necreată, două energii și două voințe. Astfel, atunci când întrebăm cine a fost răstingnit este că Logosul a fost răstignit, Cel „Care a spânzurat pământul pe ape", „căci ei L-au răstignit pe Domnul Slavei".Însă, atunci când întrebăm cum a fost răstignit, trebuie să răspundem că El a fost răstignit „cu trupul" fiindcă ceea ce a fost răstignit este firea umană a Logosulu. Aceasta este în linii foarte mari dogma Bisericii despre Hristos. Dar să vedem acum dezvoltarea pe care a avut-o prin Sinoadele Ecumenice, referindu-ne desigur, la terminologia adoptată.