View Single Post
  #11  
Vechi 30.09.2011, 20:00:01
fallen fallen is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 21.03.2011
Locație: bucuresti
Religia: Ortodox
Mesaje: 2.271
Trimite un mesaj prin Yahoo pentru fallen
Implicit

Daca ar fi sa adopt "materialismul vulgar" as zice ca pe vremea lui Pavel, Duhul sfant se gasea in "concentratie" mai mare pe Pamant. In traducere, avea de savarsit o lucrare foarte imortanta, la vremea aceea. Sf. Pavel, ca si altii asemeni lui, a fost un fel de profet, care a avut de indeplinit o misiune cruciala, pe plan spiritual. Au fost si alti oameni 'vestiti" in alte domenii, (oameni de stiinta, artisti), care au facut lucruri marete, tot prin intermediul Duhului Sfant, pana la urma. Poate ca pe noi nu ne "paleste in moalele capului" Duhul Sfant pentru ca noi nu suntem meniti sa fim nici prooroci, nici alt fel de oamnei luminati, ci simpli muritori, dar care facem lucrarea Duhului Sfant, pana la urma, chiar involuntar de cele mai multe ori.

Daca "Nea Caisa" se trezeste intr-o dimineata, ce zice el : "trebuie sa merg la munca, dar n-am nici un chef, mai degraba m-as duce la carciuma... dar totusi, trebuie sa merg la munca sa aduc paine la copii". Si de cele mai multe ori se duce, indiferent ca o face din dragoste, din obligatie sau de frica. In prima situatie, e mai usor, in celelalte, e mult mai tentant sa te mai abati si pe la carciuma.

Unul care nu are nici o obligatie, se duce la carciuma de cate ori are chef, dar la un moment dat realizeaza ca ceva lipseste din viata lui. Si atunci se adanceste si mai mult in pacat sau, involuntar, "striga" catre Dumnezeu si acesta ii da darul Sau, descoperindu-i ceva care sa-l motiveze : o "misiune", o indeletnicire sau, pur si simplu, iubirea unei alte persoane. Si s-ar putea in aceasta categorie sa se fi aflat si Sf. Pavel.

Poate ca noi avem toate aceste elemente care sa ne motiveze ( o misiune, o familie, etc), dar simtim ca ne lipseste ceva, situatie in care acel "ceva" este credinta in iubirea lui Dumnezeu pentru noi si totodata lipsa iubirii noastre pentru el. Dar se pare ca in acest caz noi suntem cei care trebuie sa facem primul pas.

Spuneti ca nu simtiti "chemarea" Duhului Sfant la o intensitate satisfacatoare; stati linistit, nici noi, ceilalti (sau cel putin eu). Poate ca asta este tot ce putem face si El nu ne cere mai mult; poate cand o sa ne-o ceara, o sa o simtim. Sau poate deja o face, dar nu intelegem noi exact ce vrea de la noi. Poate nu vrea El nimic, ci vrea doar sa ne satisfacem propriile noastre idealuri si sa fim fericiti („Și cel ce se luptă, se luptă numai pentru sine. Dumnezeu e prea avut, ca să aibă nevoie de lume.” - spune o alta carte sfanta; poate au si ei dreptate). Sau poate e dracul ce care ne "pune pe jar". Poate ar trebui, cand nu stim ce e de facut, sa luam o pauza si sa ne rugam si sa-L lasam pe el sa-si faca treaba, fara sa-L incurcam, si noi sa ne vedem de treaba noastra. Atunci cand nu stim care din gandurile noastre sunt cele bune si care sunt cele rele, mai bine sa ne lasam 'bunul simt" sa actioneze, si cu siguranta Duhul Sfant va fi cel care-si va face lucrarea.

Last edited by fallen; 30.09.2011 at 20:28:24.
Reply With Quote