[antiecumenism]

Arhim. Haralambie Vasilopoulos- SCOPUL SI PLANUL ECUMENISMULUI



Pentru creştini Dumnezeu este numai unul: Cel care se descoperă în Treime. Insă evreii, după cum se ştie, nici pe Iisus Hristos nu-L acceptă ca Dumnezeu şi nici pe Duhul Sfânt. Din Sfânta Treime mai rămâne Dumnezeul Tatăl. Poate că-L acceptă pe Acesta? Răspunsul nu poate fi decât unul: Nici pe El nu-L recunosc cu adevărat pentru că refuză tocmai Sfânta Treime în care cred creştinii. „Fundamentul monotelit” pe care se bazează dialogul ecumeniştilor cade, întrucât pentru noi, creştinii, Dumnezeu-Tatăl este Tatăl Domnului nostru Iisus Hristos pe care evreii nu-L recunosc şi de care nu vor să ştie. Pentru ei Dumnezeul Vechiului Testament nu are nici o legătură cu Iisus Hristos, Mântuitorul nostru, care, să nu uităm, a fost ucis de părinţii lor „pentru că s-a făcut pe sine Fiul Lui Dumnezeu” (ioan 19,7).
Ca atare, dacă am fi sinceri şi consecvenţi faţă de credinţa noastră ar trebui să-i numim, fără să greşim, pe evrei atei. întrucât pentru noi Dumnezeul Vechiului Testament este numai Acela ce a fost propovăduit şi descoperit de Iisus Hristos ca Tată al Său adevărat (nu în mod simbolic) cu care este deofiinţă. Respingându-L, aşadar, aceia pe Hristos, L-au respins şi pe Tatăl Lui, rămânând, potrivit Evangheliei, fii ai diavolului (ioan 8, 44). Deci, să nu ne înşelăm! Aici nu-i vorba de rugăciune, ci de o ticluire vicleană. Cine are însă de pierdut de aici? Dumnezeu? Desigur că nu, «pentru că El nu se lasă batjocorit». Această batjocorire cade pe capetele „creştinilor” din Apus, care se roagă împreună cu necreştinii şi contribuie la înşelarea ortodocşilor încă naivi, care, într-o totală lipsă de discernământ, se lasă din păcate entuziasmaţi de epidemia modernă a ecumenismului sau, mai degrabă, a sincretismului aberant.
Trădarea lui Iuda
Planul acesta care vizează instituirea unei panreligii şi care este identic cu acela al ecumenismului, vedem că se extinde cu efecte distrugătoare şi în ortodoxie. Iar acest lucru se întâmplă, fie pentru că conducătorii Bisericii Ortodoxe au căzut cu bună ştiinţă în trădarea credinţei, fie pentru că au căzut din neştiinţă în capcana puterilor întunericului, fie pentru că demnităţile sau funcţiile în care au ajuns se datorează tocmai implicării şi slujirii planurilor ecumeniste.




In concluzie, toate credinţele şi religiile, monoteiste sau idolatre, în care intră: Ortodoxia, papismul, protestantismul, islamismul, budismul, hinduismul ş.a.m.d.. sunt vizate de ecumenism, prin intermediul planului MRA pentru a se uni într-o religie unică.
In ce va ajunge atunci să creadă omul unei astfel de religii? Omul narcotizat de toată această confuzie va crede doar spre interesul material, pentru ca în final închinarea ce ar trebui adusă Lui Dumnezeu să fie înlocuită cu cea adusă satanei.
In orice caz, planul MRA, la a cărui aplicare s-a trecut deja, va conduce exact acolo. Acolo unde doreşte şi ecumenismul să îndrepte umanitatea: să acorde satanei cinstea cuvenită lui Dumnezeu.

Ortodocşii în capcană Insă, din păcate, la această mişcare ecumenică, la acest CMB, care are ca scop să distrugă credinţa dar mai ales Ortodoxia, iau parte astăzi toate Bisericile Ortodoxe. Toate patriarhiile sunt membre în aceste organisme. Ortodocşii au căzut din nefericire în cursa întinsă de ecumenişti.
Şi-au închipuit că dacă vor lua parte activă la ea, îi vor ajuta pe ceilalţi să se mântuiască. Faptul că ortodocşii sunt membri organici ai acestor organizaţii ce vizează unirea cu ereticii contemporani, nu-i sfinţeşte pe cei din urmă. In schimb îi răceşte şi îi înstrăinează de unitatea Ortodoxiei pe ortodocşii care participă la aşa ceva.
Ortodocşii au intrat în CMB, susţin unii, întrucât astăzi ereziile nu mai sunt ca pe vremea Sinoadelor Ecumenice, atât de rău intenţionate şi de distructive cum erau în trecut.
Insă, noi susţinem că ele sunt chiar mai rele decât acelea, întrucât ecumeniştii de data aceasta războiesc Biserica cu viclenie. Ei acţionează cu mult entuziasm şi avânt în numele, chipurile, al „iubirii”. încearcă ca sub acest stindard să ne amestece pe noi ortodocşii cu tot felul de erezii şi dogme false, în aşa fel încât Sfânta Tradiţie a Bisericii să dispară, pierzându-se astfel şi credinţa noastră ortodoxă.
Ecumenismul ne cheamă să luăm parte la discuţii despre credinţa ortodoxă în numele iubirii. Adică să începem un dialog ca să aflăm adevărul. însă noi ortodocşii ce adevăr mai putem afla atâta timp cât îl avem? Ni l-a făcut arătat Dumnezeu-Omul, Domnul nostru: „Am aflat credinţa cea adevărată, nedespărţitei Sfintei Treimi închinându-ne. Că Aceasta ne-a mântuit pre noi”, mărturisim, cântând la fiecare Sfântă Liturghie.
Fapte ce nu se pot justifica
„Nu! – ne spune ecumenismul – nu sunteţi voi cei care deţineţi adevărul, pentru că el este fragmentat. Părţi din adevăr se găsesc pretutindeni. Trebuie să căutăm în toate mărturisirile de credinţă şi în toate religiile pentru a le găsi. Apoi putem să le punem în discuţie, în aşa fel încât din toate aceste fragmente să construim – auzi îndrăzneală! – o nouă Biserică şi o nouă religie”. Suntem chemaţi, aşadar, ca să devenim parteneri de discuţie în ceea ce priveşte credinţa.
Trebuie să acceptăm, altfel spus, şi noi, creştinii ortodocşi, că nu posedăm în totalitate adevărul, că suntem şi noi înşelaţi în credinţa noastră. Cu alte cuvinte, trebuie să negăm credinţa pe care ne-a predat-o Domnul nostru Iisus Hristos prin Apostoli şi Părinţii Bisericii şi să începem să ne tocmim şi să tratăm cu ereticii.
Cei care au plecat din Biserica lui Hristos şi au căzut în erezie şi înşelare ne cheamă să devenim parteneri de discuţii, ca unii fără de minte, asupra adevărurilor noastre de credinţă şi să lepădăm credinţa noastră în Biserica şi în Trupul Tainic al Domnului Hristos.