Citat:
În prealabil postat de Lucemferre
Nu duhovnicul e necesar mântuirii, ci credința în Dumnezeu și dragostea curată. Duhovnicul îl ai ca să-ți mărturisești păcatele. Duhovnic bun e cel care te învață să iubești dezinteresat, cel care te învață că pentru a-l iubi pe celălalt, trebuie mai întâi să te iubești pe tine, dar nu cu o dragoste narcisistă care să te facă să-i desconsideri pe alții, ci cu o iubire care să te facă să-i mulțumești lui Dumnezeu că te-a creat.
|
Frumos punctat!
Dar te intreb eu, la ce iti mai foloseste Duhovnicul daca ai credinta in Dumnezeu si dragoste curata? Ca doar dupa tine nu este necesar mantuirii!
Si eu care credeam exact invers!
Sa ma las de el oare?
Dar daca eu nu am credinta cea adevarata in Dumnezeu si dragoste curata?
Poate le am dar de unde sa stiu eu? Ca despre mine numai lucruri bune imi vine sa zic. Dar atunci intru in dragoste narcisista.
Si ce ma fac?
Hmmm...
Grea dilema!!!