Citez acest pasaj, pentru că mi se potriveşte şi mie... Am vrut să experimentez şi să caut singură ceea ce îmi lipsea, fără să ştiu unde şi cum să caut. Neştiind de cine să ascult, am ajuns şi eu ca în cuvintele rugăciunii: "că s-a umplut sufletul meu de răutăţi şi viaţa mea s-a apropiat de iad", dar nu ştiam să strig "Dumnezeule, din stricăciune scoate-mă". Am găsit oameni care m-au ajutat să mă îndrept spre Domnul, şi încet-încet mi-am revenit. Desigur, drumul e lung, dar frumos. Ulterior l-am întrebat pe părintele duhovnic cum pot să mă apropii de Dumezeu, şi mi-a răspuns "cu linişte"...