View Single Post
  #14  
Vechi 23.06.2014, 00:20:03
CristianR's Avatar
CristianR CristianR is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 26.03.2014
Religia: Ortodox
Mesaje: 2.220
Implicit

La duminica primului sinod ecumenic, înainte de Pogorârea Duhului Sfânt, se citește rugăciunea Mântuitorului cea numită arhierească (Ioan 17, 1-13), sau, cum spune Părintele:
Citat:
rugăciunea ca arhiereu, ca preot, înainte de jertfa Lui ca Arhiereu, jertfa de pe cruce, rugăciunea în care ne arată prin El însuși ca, așa cum este El în fața Tatălui, și noi să fim, precum a și început Evanghelia după Ioan: “La început era Cuvântul și Cuvântul era la Dumnezeu”
Redau câteva cuvinte din predica pe care am pus-o în ataș:

Citat:
Aici a și fost tragedia lumii: a pleca de la mine la Tatăl, nu de la Tatăl la mine. Să nu uităm o clipă, să citim mult, mult, mult de tot în Evanghelia după Ioan; pentru că neîncetat acolo Iisus, Mântuitorul, Îl cheamă pe Tatăl, și mereu spune: “Cuvintele pe care le spun Eu nu sunt de la Mine; sunt de la Tatăl; “Judecata Mea este dreaptă nu pentru că Eu caut voia Mea, ci voia Tatălui, Care M-a trimis”. Tot secularul din lume așa s-a născut, pentru că de-a lungul istoriei oamenii s-au bazat pe judecata lumii, într-atât încât în cele din urmă au și uitat judecata lui Dumnezeu și au făcut din înțelepciunea lor înțelepciunea supremă. Și – nu-i nevoie s-o mai spunem – au eșuat.
Citat:
Așadar, de aceea a venit Fiul lui Dumnezeu, căci Adam, despărțindu-se de Dumnezeul cel viu, de lumina din eternitatea lui Dumnezeu, a dus la stricăciune și moarte trupul. Și Fiul lui Dumnezeu – vedeți ce legătură sfântă în toate! – a luat trupul ca să arate că trupul nu este menit stricăciunii și morții. “Iată, Îi spune Tatălui, Mi-ai dat stăpânire peste tot trupul, ca să-i dau viață”; căci oamenii îi dăduseră stricăciunea și moartea. Nu este adevăr mai luminos decât acesta, în toată înțelepciunea lumii, sărmana, pentru că ea vrea să plece de jos, de la ea, nu de la Tatăl. Aici e durerea. “I-ai dat stăpânire peste tot trupul, ca să dea viață veșnică tuturor acelora pe care Tu i-ai dat”. Aceasta este menirea creației întregi, dar prin om e făcută cunoscută. Întâi prin Dumnezeu-Omul; iar din Dumnezeu-Omul, Iisus Hristos, ne împărtășim și noi, cei botezați, și toți oamenii. Pentru că în toți oamenii dintru început a fost întipărit chipul lui Dumnezeu. Omenirea de la un capăt la altul, de orice religie, de orice neam, în toată istoria, poartă în ea chipul lui Dumnezeu. Toți sunt chemați, și în cele din urmă vor veni la botez toți, dar chipul lui Dumnezeu e în toți dintru început. Toți sunt frații noștri. Fiul lui Dumnezeu S-a făcut fratele nostru, prin Fecioară, și, prin cruce și moarte, stricăciunea și moartea au fost distruse. Căci Învierea a însemnat biruința stricăciunii și a morții. Iar în trupul lui Hristos, să nu uităm, e trupul nostru, trupul întregii lumi, materia întregii lumii. Și atunci, trupul și materia întregii lumi e menită învierii, e menită vieții veșnice. Acesta este viitorul lumii: învierea și viața veșnică.
Attached Files
File Type: doc 00 Sinodul I.doc (84,0 KB, 1 views)
Reply With Quote