View Single Post
  #15  
Vechi 29.06.2014, 19:00:49
CristianR's Avatar
CristianR CristianR is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 26.03.2014
Religia: Ortodox
Mesaje: 2.220
Implicit Grijile vieții

Tema aceasta, a duminicii de azi, este deosebit de actuală, problema grijilor sufocante pentru duh fiind una la care fiecare dintre noi căutăm soluție.
Cum să le împaci? Cum să trăiești în lume, cu toate îndatoririle pe care le ai, fără, însă, a stinge duhul, fără a pune preocuparea pentru Împărăția Cerurilor în plan secund, dar și fără a renunța total la lume, socotind-o rea, opusă viețuirii în duh.
Soluția vine din înțelegerea adecvată a grijii, nu din respingerea ei. Părintele spune: „Să te îngrijești, dar să nu te îngrijorezi!”

Însă la începutul frumoasei pericope a duminicii de astăzi este vorba despre ochi, despre lumină, despre buna vedere:

Citat:
Iconomia luminii ne-o încredințează Mântuitorul pornind, pentru înțelesul nostru, de la ochiul nostru: “Luminătorul trupului este ochiul” – deci știm că lumina e de la el. Fără lumină nu vezi nimic și nu înțelegi. Întâi este lumina, și apoi organul luminii – ochiul.
O temă reluată adesea de Părinte este cea a celor trei lumini:

Citat:
Fiecare în clipa aceasta înfiorat să simtă cele trei trepte, cu cele trei vederi ale ochilor noștri: sensibilă, a minții și cea duhovnicească, a credinței. Pentru care a zis Mântuitorul, atât de adânc și grav: “Dacă lumina care e întru tine (deci credința, ochiul luminii eterne) e întuneric, dar întunericul cu cât mai mult!”. Deci sărmanul necredincios ce vede? Cum trăiește el? În ce crede el? În acest întuneric al lui? Să nu mai fie! Ci lumina pe care Mântuitorul o trezește în noi, așa cum ne rugăm: “să ne împărtășim dintru Tine, din lumina cea neînserată”. Neînserată să fie lumina credinței.
Apoi, despre libertatea slujirii lui Dumnezeu și robia, aparent liberă, a slujirii lui mamona - lumii acesteia:
Citat:
Și, este limpede pentru orice suflet și conștiință care judecă în adânc: slujirea lui Dumnezeu e libertate, iar slujirea demonului, slujirea lumii acesteia, este robie. Cugetați în adâncul adâncurilor! Ne rugăm pentru sărmanii nefericiți care defineau libertatea – în necredința lor, în nevederea lor cu ochiul duhovnicesc – drept “necesitate înțeleasă”. Aceasta e libertate? Ce spun Părinții: “Dacă i-ai luat virtuții libertatea, i-ai luat esența”. În necesitate nu e libertate. Nu poate fi libertate în limitarea la lumea aceasta, văzând numai în cele două lumini, care vin de la lumea aceasta. Sub stăpânirea lumii acesteia spiritul nu e liber, în vrednicia lui. Căci vrednicia sufletului e de a se înălța, de a-și întinde aripile dincolo de lumea aceasta. E la mintea oricui gândește. Sufletul, gândirea ta, mintea ta îți spune, când se înalță peste această lume, că vrednicia ei este dincolo de această lume, mai presus de ea, în Cel care este Ziditorul acestei lumi și peste ea; Cel nezidit Ziditor. Și, în lumina Lui nezidită, cum o numim noi – necreată, cu ochiul inimii contemplând, ne înălțăm în libertatea fiilor lui Dumnezeu.
Ajungând la grijile vieții, aflăm un tâlc, pornind de la etimologia cuvântului grijă și bazându-ne pe Sfinții Părinți, că:
Citat:
“nu vă îngrijorați” înseamnă: Nu vă mai amintiți de sfâșierea cea dintru început. Scoateți acea ruptură care v-a sfâșiat și, cumva, a semănat în voi neghina, ca să slujiți și lui Dumnezeu și lui mamona.
Ceea ce este o trimitere la însăși căderea din Rai și la înțelegerea grijii ca urmare a păcatului primordial, ce continuă să ne sfâșie până acum.

De la grija care sfâșie sufletul, mintea, inima, însoțită de teamă, până la gândurile negre nu mai este decât un pas, numite de Grigorie Sinaitul „rațiuni ale dracilor”. Medicamentul îl aflăm, bineînțeles, la Hristos:
Citat:
Nu rămâneți în ele! Nu le lăsați, iertați-mi cuvântul, să clocească, să scoată pui, să vă facă gânduri care vă tulbură. Să nu se instituie în voi ca o obsesie, ca o posesie. Nu știi cum te stăpânește acel gând. Leapădă-l! Îl lepezi cu numele lui Iisus. Cum zicea Psalmistul: “În dimineți am lovit de piatră pruncii tăi”. Pruncii – adică gândurile, acești “puișori”, rațiuni ale dracilor – i-am lovit de piatră – Piatra Hristos, numele lui Iisus. Imediat ce vă vine un gând trist, un gând sfâșietor, un gând negru care vrea să vă stăpânească (și nu știți unde vă poate duce) loviți-l de piatră, loviți-l cu numele lui Iisus: Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-mă!
Lumina din făpturi și din scripturi:
Citat:
Și în fiecare făptură vezi licărind, strălucind, din slava puterii dumnezeiești, așa cum în fiecare cuvânt al Scripturii vezi răsărind lumină, înțelegere care te îmbogățește, te luminează, strălucește în tine. Și așa, strălucind, Îl vezi pe Dumnezeu-Cuvântul luminându-te.
Fișierul audio pentru predica din 2001 nu-l am, însă cine dorește poate s-o asculte pe cea din 1999, aici.
Attached Files
File Type: doc 01 Despre grijile vietii.doc (75,0 KB, 1 views)

Last edited by CristianR; 29.06.2014 at 20:01:06.
Reply With Quote