Citat:
Postat de Ioan Cezar
Mai întâi, mărturisesc că nu înțeleg ce anume vrei să spui prin "privit corect".
Nu înțeleg semnificația formulării.
Te referi la actul perceptiv?
La observație?
La disciplina ascetică a simțurilor?
|
Inseamna constientizare corecta a tuturor experientelor noastre, indiferent de natura lor.
Viata noastra este o inlantuire secventiala de constientizari suscitate din exterior si din interior.
Corect, presupune identificarea in suma de proprietati a obiectului constientizat, lipsa existentei prin sine a obiectului respectiv.
------
Sa presupunem ca vedem o floare.
Constientizarea incorecta (privirea incorecta) concepe floarea ca un fenomen care exista in sine, independent, izolat, autonom.
Constientizarea corecta vede toate proprietatile florii (petale, culoare…) dar mai vede ceva in plus,
insubstantialitatea existentiala a acesteia.
Insubstantialitatea se refera la faptul ca mintea surprinde ca floarea nu are o existenta in sine, independenta.
(de exemplu, pentru ca aceasta este un efect al altor fenomene, este o instanta a unor fenomene aflate in transformare care nu pot fi denumite flori).
Cand acest factor mental este prezent in economia constientizarii, metaforic, floarea apare mintii ca fiind transparenta, este cunoscuta perfect launtric.
Cand acest factor mental este prezent in constientizarile noastre de zi cu zi, asa cum se succed ele, experientele incep sa fie percepute ca fiind transparente.
Mintea se dezleaga de intelesul (chipul) lucrurilor.
Acest factor mental actioneaza ca un clarificator de apa (water clarifier).
Mintea noastra tulbure o face limpede si cristalina.
Orice fenomen se prezinta inselator, ca existand in sine, aceasta intelepciune nu doar ca nu-i da crezare
dar vede direct prin fenomen.
Atata vreme cat experientele noastre sunt concepute incorect, suntem cuprinsi de patima, indiferent ce miscare facem.
-----------
Aceasta transparenta, unire si slobozire a mintii, despatimire poate fi resimtita si ca efect colateral al practicarii intensive a celorlalte virtuti,intr-un anumit moment al progresului.
Pentru ca fiecare virtute poarta o anumita doza de adevar.
Deci nu este absolut necesara rationarea modului de existenta a ceea ce este constientizat.
Deci dupa duh, Bisericii nu-i lipseste nimic.
----------------------
Practicarea ideala a dragostei este in unime cu despatimirea.
O astfel de dragoste ajunge repede la maturitate.
Acolo unde poate fi intors obrazul celui care ne loveste, acolo unde toata faptura este privita cu dragoste arzatoare.
------------
Insa atata vreme cat suntem impatimiti, atingerea unei astfel de dragoste este “Mission Imposibile”