[fallen]

Hristos a Inviat!
Tot citim despre aceste practici ca fiind virtuti obligatorii ale unui bun crestin. Insa, cine, cand si cui ( fata de cine) suntem datori sa le indeplinim?
Fata de oricine, oricand?
Sotia fata de sot ( si /sau viceversa)?
Copilul fata de parinte?
Fiul duhovnicesc fata de duhovnic?
Monahul fata de superior ( staret)?

Este normal, firesc, ca parinte sa ceri copiilor tai sa faca sau sa nu faca anumite lucruri , pentru binele și folosul lor : sa manance sanatos, sa se imbrace corespunzator, sa mearga la scoala, sa își facă temele, etc.

Situatia devine putin mai controversata atunci cand un adult îi cere altui adult sa faca voia lui in loc sa faca voia proprie.
Este corect sau nu prea, sa ne suparam atunci cand ni se cere sa facem voia altuia, chiar daca nu ne convine? Atata timp cat și noi le cerem copiilor nostri sa faca ascultare, nu suntem oare și noi parintii datori sa facem.ascultare cel puțin unul fata de celalat? E un exemplu prost pt copii sa ii spui lui taica su ca nu vrei sa faci Cum spune el ci Cum vrei tu?
Este totodata un bun exercitiu duhovnicesc sa tai voia ta și sa faci voia celuilalt chiar daca ti se pare nedrept, abuziv ? ( sa iti impuna ce si cand sa mananci, cand sa te culci, cand sa te scoli, cu ce sa te imbraci - adică exact lucrurile care le ceri si tu de la copii )? Adica, ajuta la ceva, dai un exemplu bun, sau nu faci altceva decat sa alimentezi tirania unora care au o predilectie spre asa ceva?

Pe mine de ex mă infurie c m rau xand nu ma lasa sa mananc ce și cand vreau eu cu toate ca uneori are dreptate ca am tendinta sa mananc mai mult decat trebuie, uneori prea mult dulce sau la ore nepotrivite. La fel ma enerveaza cand nu ma lasa sa ma culc cand imi e somn sau cand ma scoala prea devreme ( dupa parerea mea) desi dorm nesimtit de mult ( de la 8 ore în sus exceptand cand am insomnie) dar am o stare de oboseala, somnolenta nejustuficata ( adica sunt cam "putoare"). Stiu ca am nevoie de cineva care sa mă "scuture " sa mă mobilizeze dar în prima faza am tendinta de a mă revolta. La fel nu am încredere de loc in gusturile lui vestimentare desi nici ale mele nu sunt deloc stralucite, și nici in privinta medicatiei proprii sau a copilului sau a asistentei medicale nu am incredere deloc sa ascult de el si nici în privinta sfaturilor spirituale. Cu toate ca sunt constienta si de propriile lacune atât stiintifice cat și spirituale. Dar vb ceea prostul pana nu i fudul nu e prost destul ��.
Ce ar tb sa facem , sa taiem voia noastră și sa ascultam de celalalt chiar daca ni se pare ca e impotriva invataturilor pe care le am primit noi?

Pe de alta parte nici pe mine nu ma asculta copilul. Vrea sa se imbrace numai cu ce vrea ea , complet neadecvat ocaziei și chiar vremii de afara,.nu vrea sa mearga la gradinita nu vrea sa o spal eu pe dinti sau sa o pieptan , nu vrea sa manance decat dulciuri, seara nu vrea sa se culce și dimineata sa se scoale. Și mă intreb daca asta nu cumva e vina mea ca nici eu nu ascult pe taica-su ??? Ca beau cafea pe furis si mananc dulciuri sau alte chestii cu care el nu e de acord la serviciu sau când nu e el acasa? ?? Ca sa nu mai mentionez alte pacate mai mari Cum ar fi în special ca scriu pe forum ( e drept ca nu am mai facut o multa vreme ) sau ca stau pe net si citesc despre lucruri care nu ar tb sa ma preocupa niciodata.
Oare tb sa tai complet voia mea și sa ma supun trup si suflet pentru ca sa fiu și eu la randul meu ascultata și sa nu o ia copilul pe cai gresite?