[geo.nektarios]

[SIZE=4][COLOR=#0033ff]Heruvicul[/COLOR][/SIZE]
[SIZE=4]Element caracteristic al Intrarii Mari, cu mare impact asupra credinciosilor, Heruvicul este cântarea lenta si mareata intonata la strana în care melodia si cuvintele se unesc pentru a ne pregati duhovniceste sa-L primim pe Hristos, Împaratul tuturor, Care se jertfeste pentru noi. Denumirea de Heruvic sau Imn heruvimic vine de la afirmatia acestei cântari ca noi, cei care participam la Sfânta Liturghie, îi închipuim tainic pe heruvimii care intoneaza cântarea întreit sfânta "facatoarei de viata Treimi". Prin extensie tot denumirea de Heruvic se foloseste si pentru imnele speciale care se cânta în timpul Intrarii Mari în Joia si Sâmbata Mare si anume "Cinei Tale celei de Taina" si respectiv "Sa taca tot trupul". Conceput initial sa fie cântat continuu, heruvicul este întrerupt, din secolul al XII-lea de pomenirile rostite de preot cu voce tare, pastrându-si însa unitatea.[/SIZE]
[SIZE=4][COLOR=#0033ff]Heruvicul a fost introdus în anul 574[/COLOR][/SIZE]
[SIZE=4]Heruvicul nu a fost prezent de la început în rânduiala Sfintei Liturghii ci a fost introdus doar în a doua jumatate a secolului al VI-lea. În primele secole, ritualul Intrarii Mari fiind foarte simplu, darurile erau aduse de catre diaconi în tacere, în timp ce credinciosii îsi dadeau sarutul pacii. Spre sfârsitul secolului al IV-lea, desi aducerea darurilor capata o solemnitate deosebita fiind interpretata ca purtarea lui Hristos spre patima si mormânt, ea se savârseste în continuare în tacere. Aceasta tacere, considera Teodor de Mopsuestia, este impusa de reculegerea si teama cu care trebuie sa participam la acest moment [COLOR=#0033ff](1)[/COLOR].[/SIZE]
[SIZE=4]Istoricul Cedrenus, în lucrarea sa Historianum compendium (secolul XI) ne informeaza ca Imnul heruvimic a fost introdus în timpul împaratului bizantin Iustin II (565-578) în anul 574, patriarh fiind Ioan III Scolasticul (565-577). Tot atunci s-a hotarât ca în Joia Mare sa se cânte imnul "Cinei Tale celei de Taina".[/SIZE]
[SIZE=4]Profesorul Robert Taft a lansat ipoteza ca înainte de introducerea heruvicului se cântau antifonic [COLOR=#0033ff](2)[/COLOR], cu refrenul Aliluia, versetele 7-10 ale Psalmului 23: "Ridicati, capetenii, portile voastre si va ridicati portile cele vesnice si va intra Împaratul slavei. Cine este acesta Împaratul slavei? Domnul Cel tare si puternic, Domnul Cel tare în razboi. Ridicati, capetenii, portile voastre si va ridicati portile cele vesnice si va intra Împaratul slavei. Cine este acesta Împaratul slavei? Domnul puterilor, Acesta este Împaratul slavei". În anul 574, sustine el, Heruvicul propriu-zis s-a adaugat refrenului Aliluia. În perioada urmatoare, pâna în secolul al X-lea, s-a renuntat la versetele din psalmi ramânând doar Imnul heruvimic si Aliluia [COLOR=#0033ff](3)[/COLOR].[/SIZE]
[SIZE=4]Cântarea "Sa taca tot trupul" este preluata din rânduiala Liturghiei Sfântului Iacob, înlocuind din secolele XI-XII, Heruvicul obisnuit la Liturghia Sfântului Vasile cel Mare din Sâmbata Mare.[/SIZE]
[SIZE=4][COLOR=#0033ff]Adverbul "acum" exprima imperativul lepadarii imediate a grijii lumesti[/COLOR][/SIZE]
[SIZE=4]Textul românesc al Heruvicului este o traducere a variantei slave a acestuia:[/SIZE]
[SIZE=4]"Noi care pe heruvimi cu taina închipuim si facatoarei de viata Treimi întreit sfânta cântare aducem, toata grija cea lumeasca acum sa o lepadam... ca pe Împaratul tuturor sa-L primim, pe Cel, de cetele îngeresti, nevazut înconjurat. Aliluia. Aliluia. Aliluia."[/SIZE]
[SIZE=4]Diferenta fata de textul grecesc actual consta în prezenta adverbului "acum" si în folosirea expresiei "aducem" (cântarea întreit sfânta) în loc de "cântam". [/SIZE]
[SIZE=4]Manuscrisele vechi ale Sfintei Liturghii nu cuprind de obicei textele cântarilor ci doar ale rugaciunilor de aceea este greu de reconstituit textul originar al Heruvicului. Totusi analiza manuscriselor care cuprind aceasta cântare ne indica prezenta adverbului "acum" în textul grecesc pâna prin secolul al XVI-lea. Asadar varianta slava pastreaza forma veche a imnului. Reintroducerea acestui adverb în ultima editie a Liturghierului românesc (2000) este salutara deoarece el întareste mesajul Heruvicului exprimând imperativul lepadarii imediate, "acum", a grijii lumesti pentru a putea aduce cântarea întreit sfânta si a-L primi pe Împaratul tuturor.[/SIZE]
[SIZE=4]Varianta slava "aducem" (cântarea întreit sfânta) vine probabil din confuzia lui prosagontes (aducem) cu prosadontes (cântam) întâlnit în toate manuscrisele grecesti. Totusi nu este gresit a spune ca "aducem" cântarea întreit sfânta având în vedere faptul ca si în alte contexte se vorbeste despre aducerea unei cântari (de exemplu în rugaciunea trisaghionului).[/SIZE]
[SIZE=4][COLOR=#0033ff]Heruvicul ne descopera slava si puterea Împaratiei cerurilor care ni s-a deschis în Hristos[/COLOR][/SIZE]
[SIZE=4]Tema centrala a Heruvicului este legata de semnificatia Intrarii Mari. Prin aducerea darurilor la altar Biserica se aduce pe sine însasi facându-se partasa jertfei lui Hristos pentru ca ea este Trupul Lui. Dar Hristos însusi este "Cel ce aduce si Cel ce Se aduce, Cel ce primeste si Cel ce Se împarte". [/SIZE]
[SIZE=4]Asadar Intrarea Mare este o expresie simbolica a asumarii jertfei de catre Hristos si a participarii noastre la aceasta jertfa perceputa ca o intrare triumfala a Împaratului tuturor înconjurat de puterile îngeresti. "Împaratul tuturor se jertfeste aratându-ne adevarata stapânire pe care o câstiga prin aceasta peste suflete ca Cel mai adevarat Împarat. Este paradoxul Împaratului care se jertfeste aratând marea putere a lui Dumnezeu care ridica lumea din haos prin iubire si în vederea unei iubiri vesnice si fericite în Împaratia Sfintei Treimi"[COLOR=#0033ff](4)[/COLOR]. Dumnezeu, sculându-L pe Hristos din morti si asezându-L de-a dreapta Sa în ceruri "toate le-a supus sub picioarele Lui, si, mai presus de toate, L-a dat pe El cap Bisericii" (Efeseni 1, 20-22). Heruvicul ne descopera slava si puterea Împaratiei cerurilor care ni s-a deschis în Hristos noua, membrilor Bisericii, unindu-ne cu puterile îngeresti în slavirea Treimii,.[/SIZE]