View Single Post
  #3  
Vechi 06.04.2010, 23:23:16
Ioana-Andreea's Avatar
Ioana-Andreea Ioana-Andreea is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 01.11.2009
Locație: Ploiesti
Religia: Ortodox
Mesaje: 630
Trimite un mesaj prin Yahoo pentru Ioana-Andreea
Implicit

§„Simone, Simone, iată Satana a cerut pre voi, ca să cearnă ca grâul. Iar eu m-am rugat pentru tine, ca să nu piară credința ta; și tu oarecând întoarcându-te,întărește pre frații tăi“ (Luca 22, 31 și urm.)

Iisus Hristos se adresează către toți apostolii prin Simon, ce se mai numea Petru. El zice că Satana a cerut voie să-i cearnă, adică să supună credința lor la aspre încercări. Trebuie să luăm aminte în text termenul pre
voi, în latinește vos, în grecește . Satana nu a obținut învoirea pe care o cerea. Apostolii nu-și vor pierde credința în fața ispitelor ce-i vor face a încerca suferințele și moartea de ocară a învățătorului lor; numai Petru, ca
pedeapsă a încrederii în sineși, va cădea și va tăgădui pe învățătorul său de trei ori. Dar, mulțumită unei rugăciuni osebite a Mântuitorului, va reveni la căință; atunci va avea o mare datorie de împlinit în privința
fraților săi, scandalizați de căderea sa: aceea de a-i întări și de a șterge, prin râvna și credința sa, greșala săvârșită.
Într-adevăr, nimeni nu poate pricepe cum Papii au alergat la ajutorul acestui pasaj de la Luca ca să statornicească sistemul lor. Se știe bine că cuvintele au fost adresate de Iisus Hristos lui Petru chiar în ziua când avea
să se lepede de dânsul și că ele nu cuprind într-însele decât prezicerea căderii sale. Apostolul Petru le-a înțeles tocmai așa, de vreme ce a răspuns îndată lui Iisus Hristos: „Doamne, cu tine gata sunt și în temniță
și la moarte a merge.” Iar Iisus i-au zis: „Zic ție, Petre, nu va cânta astăzi cocoșul mai înainte până ce de trei ori te vei lepăda că nu mă știi pre mine.”
Textul din Evanghelia de la Luca grăiește mai degrabă împrotiva statorniciei în credință a lui Petru decât în sprijinul acestei statornicii; cu atât mai vârtos nu se poate trage din el vreo urmare în sprijinul superiorității sale în materie de doctrină sau de guvernământ. Astfel, Părinții Bisericii și cei mai învățați tâlcuitori ai Sfintelor Scripturi nu au
cugetat niciodată a-i da o astfel de tâlcuire; afară de papii moderni și partizanii lor, cari vor cu orice chip a-și procura probe, bune sau rele, nimenea n-a văzut în cuvintele citate mai sus decât o dojană dată lui Petru
de a repara prin credința sa scandalul căderii sale și de a întări pe ceilalți apostoli, pe cari acea cădere nu putea decât a-i clăti.
Indatorirea de a întări pe frați decurgea din acest scandal; cuvintele confirma fratres nu sunt decat urmarea cuvantului pocăit; dacă voiesc a da celor dintâi cuvinte un înțeles general, pentru ce nu-l dau și celui de al doilea? Ar rezulta atunci că, dacă succesorii lui Petru au moștenit prerogativa de a confirma (întări)
pe frații lor în credință, ar fi moștenit-o și pe aceea de a avea nevoie de conversiune (întoarcere) după ce au renegat pe Iisus Hristos; noi nu vedem ce ar fi putut câștiga cu aceasta autoritatea pontificală.
Papii, care au găsit o probă atât de unilaterală în sprijinul pretențiilor lor în versetele 31 și 32 ale capitolului 22 de la Sf. Luca, s-au ferit foarte de a cita versetele precedente.
Evanghelistul istorisește acolo că se ridică între apostoli o discuție pentru a se ști care dintre ei trebuia a fi considerat cel mai mare. Faimoasele cuvinte: Tu ești Petru... erau deja pronunțate atunci, ceea ce
ar dovedi că apostolii nu le înțeleseseră ca papii moderni. Chiar în preseara morții lui Iisus Hristos ei nu știau că el ar fi ales pe Petru ca pe cel mai mare între dânșii și piatra de temelie a Bisericii. Iisus Hristos a
intervenit în discuție. Aceasta era pentru el un prilej foarte nimerit de a releva puterea lui Petru: era timpul s-o facă, fiindcă avea să fie dat morții.
Făcutu-o-a? Nu numai că Mântuitorul nu a recunoscut superioritatea ce ar fi promis-o lui Petru, dar încă a dat apostolilor săi o lecție cu totul contrarie, zicând:

„Împărații neamurilor le domnesc, și cei ce stăpânesc pre ele făcători de bine se cheamă. Iar voi nu așa; ci cel ce este mai mare între voi, să fie ca cel mai mic și cel ce este mai întâi să fie ca cel ce slujește” (Luca 22, 25-26).
__________________
"Viata nu este nimic altceva decat un sir de apropieri si departari de Dumnezeu" - Pr. Emilianos Simonopetritul
Reply With Quote