@ Adam00 - povestea pe care o citezi tu se refera numai la primii apostoli si discipoli ai lui Iisus.
Lor le-a dat un har anume, in mod direct. Mai departe ei au numit episcopi, preoti etc.. Daca acest har primit de primii apostoli s-a transmis mai departe si pana la clerul din zilele noastre, nu stim, nu stiu daca scrie undeva.
@Geo - da, nu toti, mai ales vechii monahi nu aveau asa scoala (par.Cleopa nu avea chiar deloc). Cei mai tineri mai invata, mai studiaza.
Dar si asa, fara scoala, eu nu cred ca anumiti parinti (Cleopa, Paisie, Boca si care mai sunt) au picat peste noapte invatati/teologi si mai ales duhovnici. Nu neaparat facultate trebuie, ci mai ales dovada practica, prin firea si comportamentul lor, ca merita sa fie duhovnici, iar asta se formeaza in timp (daca se formeaza).
Si cred ca amestecam niste haruri aici, cum bine au observat unii din voi.
1. Harul preotiei, primit la hirotonie ca preot - acela de a putea fi preot, de a face anumite slujbe speciale, etc. Cu maini pe cap sau fara, nu ma pricep.
2. Harul duhovniciei - inteleg ca se obtine printr-o slujba speciala, separata de hirotonie si nu toti preotii o primesc. Nu stiu in ce conditii si cum se face.
3. Un har special, al unor (putini) preoti (si calugari), care ii diferentiaza de altii prin aceea ca au puteri deosebite si sunt oameni intr-adevar deosebiti (blandete, fac mult bine in jur, se implica mult si in social, vindeca etc.). Ex. parintele Galeriu.
Unii numesc asta "preot cu har, sau harisma".
Si nu stiu daca par. Cleopa, sau pe cine ai mai numit tu, chiar au dat gata zeci de intelepti. Au trait ca monahi buni, si atat. In rest nu pot sa ma pronunt. Pentru mine Iisus si apostolii sai sunt mai sus de oricine.
Asa cum ai spus si tu insuti: ei, prin scrierile/predicile lor sunt utili celor ca ei, in manastiri. Celor din afara numai partial, pentru ca ei au de trait si alte lucruri pe care manastirea nu le invata (casatorie, copii, serviciu, greutati, grija zilei de maine, etc.).
|