Eu nu prea am auzit de rugăciuni citite. Ce înțelegeți prin rugăciuni citite ? Acatistele ? Psalmii ? Păi, acelea nu sunt rugăciuni propriu-zise. Sunt foarte bune, dar sunt altceva. Când un creștin spune: "mă duc să mă rog", nu înțeleg că se duce să citească un acatist sau că se retrage să deschidă psaltirea.
Eu știu trei feluri de rugăciuni: spuse cu voce tare, spuse în gând și meditațiile. Mai sunt combinații între acestea (cum e, la noi, Rozariul Fecioarei Maria). De citit, mai citesc uneori, adică am o hârtie în față pe care am tipărit rugăciunea și mai arunc pe ea un ochi, până o deprind pe de rost.
Dacă rugăciunea trebuie să fie în formă fixă sau în formulare liberă ? Mă folosesc de amândoua. De obicei încep cu o mică tăcere în care caut să îmi adun gândurile. Apoi spun: "Primește, Doamne, rugăciunea mea (noastră)" și fac gestul Sf Cruci. Încep cu o rugăciune în formă fixă (Tatăl nostru, Născătoarea, Împărate Ceresc sau Doxologia mică, iar sâmbăta Actul de Căință), apoi continui în formă liberă și îi spun lui Dumnezeu (sau Sf Fecioare ori Sf Pantelimon) ce am de spus. Închei cu "Amin" și mai fac o dată semnul sfintei cruci. Apoi mă ridic în picioare.
La masă, folosesc un fragment scurt dintr-un psalm "Mânca-vor săracii...". Dacă la masă mai sunt și alții care poate că nu știu psalmul, folosesc "Tatăl nostru", pe asta îl știe toată lumea.
|