Ne putem ruga unii pentru altii, insa noi nu stim daca cel pentru care ne rugam tine "usa" deschisa pentru Dumnezeu, uneori e nevoie de ani intregi, am auzit de astfel de cazuri, personal nu ma simt in stare sa mijlocesc pentru un om atat de mult. Conteaza si starea noastra cand mijlocim pentru cineva: „Curăţaţi-vă, voi cei ce purtaţi vasele Domnului” Rugaciunea nu este niciodata pierdere de timp mai ales intr-o vreme ca aceasta in care parca nu mai gasesti timp pentru nimic.

Revenind la chestiunea principala care se discuta pe acest thread, consider atat in lumina pildei bogatului si saracul Lazar, cat si a altor pasaje ca moartea nu survine niciodata prea devreme sau prea tarziu. Sigur, pentru cei ramasi in viata suferinta este imensa, dar pentru cel in cauza, Dumnezeu accepta sa moara fie pentru ca este pregatit, fie ca indiferent cat de mult ar trai va merge pe un drum gresit pana la sfarsit. Spre deosebire de noi, Dumnezeu este interesat mai mult de calitatea vietii si nu de numarul anilor, pe Creator il intereseaza sa ne stie salvati, ca ne-am intors de pe drumul care ducea la moarte. Ideal ar fi sa traim mult, frumos si sanatosi, sa fim o binecuvantare pentru altii si nu un blestem. Imi aduc aminte ce scria cineva intr-o carte : "Daca unii oameni nu vor ajunge niciodata in Paradis, fie dragostea noastra sa fi fost singurul Paradis pe care ei l-au gustat"