|
În prealabil postat de Petru7
Băieții cu halate albe (ca să-i iei de curați și sinceri) care-și dau premii (Nobel, Oscar, Cezar) între ei și se laudă între ei ca să-i creadă oamenii că au valoare preschimbă minciuna în adevăr și adevarului îi spun minciună, binelui rău și răului bine crezându-se mai buni pentru știința lor (falsă), lăudându-se că slujesc omenirii și că se sacrifică pentru binele omenirii și te cheamă să slujești și tu și să te sacrifici, să lupți pentru progresul științei, pentru dăinuirea lumii.
Dar la ce-ți folosește dăinuirea lumii dacă fiecare generație piere și tu ca om mori și sufletul tău ajunge rău, în chinuri și departe de Dumnezeu?
Lăudăroșenia și supremația, puterea, banii, stăpânirea, le întunecă mințile și nu mai pot deosebi binele de rău și vor doar să-și satisfacă interesele lor, visele lor de mărire științifică crezându-se importanți, ei niște oameni care neagă și le place asta învârtind noțiunile și teoriile, socotelile și calculele până la exasperare spre a lor pierzare.
Dacă-i faci proști se supără foarte rău căci au diplome și se cred oameni foarte mari și importanți, nu știu să se umilească, nu pot să înțeleagă ce le spui crezndu-se infailibili la fel ca toți cei ce și-au făcut din ceea ce știu un idol căruia ar vrea pe toți să-i închine.
Ce mare prostie e să fii om de știință (falsă), așa ca un idol închinător de idoli și să te mai crezi deștept (păcălind copiii) dar și să te ții fudul de parcă n-ai fi prost destul, un păcălici, un priculici, un măscărici.
Omul din păcate nu mai poate realiza tragedia în care se află când se lasă amăgit de știința lumii ca o desfrânare, de dreptatea lumii ca o înșelare, de adevărul lumii ca o capcană. Se înalță, visează, născocește, iscodește și păcătuind trufește și fatalmente se distruge lepădându-se de Dumnezeu întărind apoi dezbinarea cu repulsie și ură proletară înaltă și cultă, exclusivistă, cosmopolită, snobistă. Nu mai crede, nu mai respectă, nu mai vrea credința ci experimentează orice și demonstresează și apoi pentru știință spune bârfe, basme și povești lumești folositoare științei și omul ajunge astfel să se libereze în rău și din rău în mai rău și ajunge să se roage științei-idol pe care o crede infailibilă luând-o de Dumnezeu. Din păcate pentru astfel de oameni lumești știința lor e idolul pentru care te omoară și omul prin păcat științific a virusat inclusiv știința încât nici ea așa virusată nu mai știe de ea că Tatăl ei bun este Dumnezeu astfel că împreună, omul stiințific al lumii și știința lui, trufind și delirând, sunt rupți de Adrevăr căutând la nesfârșit ieșrea din capcana suferințelor și fatalmente izbutesc mereu să iasă nu în libertate ci într-altă capcană mai rea și mai păcătoasă, în deznădejde și dezbinare, în autosugestia intreținerii minciunii. Din liberău în liberăurău tot mai rău ascuns în ascuns până la liberăul cel mai rău spre marele hău care le asigură ”dreptul” să prade și să distrugă.
Adevărata știință bună este neiubită de oameni căci ea este sora cinstită și nedesfrânată a Adevărului și la cunoștiința ei se ajunge doar prin smerenie necâutând să știi ca să știi ci să urmezi Credinței.
În loc să cunoască pe Dumnezeu și Viața pe Cale, științopații trufași nerespectând nimic cunosc mereu doar moartea, păcatul, greșala, cadavrul, eroarea, virusul și aia e tot ceea ce știu și așa funcționează mintea lor, făcând orice ca să moară, neștiind decât să mintă și să moară cât mai rău ascunzând chiar și de ei înșiși că neagă și mint complici și mituiți.
|