Eram intr-un pelerinaj cu Tavi (baiatul meu care e mai inalt decat mine..) de 4 zile. Ne-am oprit la Tarcau. Curent electric nu era sau aveau un genetrator parca..nu imi amintesc exact insa stiu ca era o bezna cand am ajuns.. ca Tavi nu a vrut sa ramana in chilie a mers cu noi la vecernie+ priveghere. Peste noapte a adormit in biserica.. Cand s-a terminat slujba (pe la 3 dimineata) s-a trezit deodata spunand, mama vreau si eu litie. A doua zi era sarbatoare si se facuse litie (probabil prin somn..asa a mai auzit cate ceva din slujba) Cum ramasesem ultima (asteptam sa se trezeasca nu a mai ramas nicio bucata de litie pe masa. Nu stiam ce sa fac.. deodata vad un calugar batran, schiop si foarte f. slab ca vine spre noi si imi intinde o bucata de prescura. Zambeste si ii spune lui Tavi, uite, ia bucata mea de paine ca ai stat in biserica pana acum.. s-a intors spre mine si a spus simplu, iarta-ma! Am inghetat! Niciodata nu am simtit ca atunci taria si puterea cuvantului "iarta-ma". Desi am mai mers la Tarcau niciodata nu l-am revazut pe batran. Stiu ca multi traiesc in pustie si vin doar la sarbatori ca sa se imparatseasca ...cine stie..