Am avut si eu, candva, aceeasi nelamurire si, din fericire, un material ca acela pe care l-a postat antoniap (multumesc, Antonia!) m-a lamurit la nivelul intelegerii, la nivelul mintii.
Materiale ajutatoare pentru informare gasesti din belsug daca tastezi pe google cuvinte cheie: icoane ortodoxe, iconoclasm etc.
Partea emotionala, insa, vine pe masura practicii.
Evlavia este un dar care se castiga prin Duhul si prin lucrarea noastra (participind in biserica la slujbe am deprins emotia cu totul aparte a inchinarii in fata icoanelor - ne inchinam la persoana din icoana, la cel sau cea sau la cei de dincolo de materia icoanei).
As mai vrea sa iti spun un detaliu: icoana este considerata si un semn sau simbol. E asemanator cu situatia cand vad desenat un mar, dar nu musc din desen, ci inteleg la ce se refera desenul! Daca un om imi arata cu mana, nu ma uit la mana, ci privesc incotro arata (semnul are un INTELES, altul decat obiectul care doar sugereaza intelesul, serveste ca mijloc sau instrument pentru ceva care nu se vede in clipa aceea).
Asemanator cu icoana, trec peste detaliul vizual mai departe, la ceea ce se afla aratat de semnul care este icoana. (In definitiv si muzica e o icoana, dar oricat ar fi de frumoasa, noi depasim nivelul ei sonor si tindem catre Cel caruia muzica ii este doar vestitor sau ghid, pentru noi, catre El.) Icoana este deci o interfata intre mine si cel reprezentat in icoana, asemanator cu monitorul la care privesc acum pentru a lua legatura cu hard-ul si, prin acesta, plus reteaua internet, cu tine. Scriu aici si vad pe monitor, dar tintesc spre tine, tu esti destinatia finala.

Icoana nu e niciodata destinatia finala a rugatorului! Noi ne rugam la persoane, nu la lucruri!
Comunicam, de pilda, cu Sfantul Serafim de Sarov, iar nu cu obiectul pe care e pictat chipul sau.

In ce ma priveste, dau citatului din Biblie urmatorul sens (nu talcuiesc, nu fac exegeza, imi exprim doar o opinie): e vorba despre egofilie si narcisism - adica, porunca este sa nu iti faci TIE chip cioplit, sa nu te inchini la tine, sa nu te preamaresti pe tine, sa nu fii mandru si orbit de propria persoana, sa nu devii tu insuti idol, deci obstacol, in calea drumului spre Dumnezeu. Ci sa constientizezi cine esti tu, trecator ca floarea campului, si Cine este Dumnezeu, Cel Vesnic, Iubitor si Atotprezent si Atotputernic, slavit fie El in vecii vecilor.