[Moroco]

Continuarea profetiei Maicii Veronica de la Vladimiresti.
"Acestea sunt clopotele ceresti..."
O descriere asemanatoare este si cea din vedenia din 11 iulie 1939:
"Sfinta Fecioara, ce-a fost cu sunetul clopotelor si acel cor minunat ce cinta aseara?" Preasfinta Fecioara imi zice: "Acestea sint clopote ceresti iar corul ce ai auzit este corul ingerilor ce slujesc cu Fiul Meu si Mintuitorul vostru care face slujba totdeauna. Voi aminati din zi in zi cautind sa faceti ziduri inalte (schitul), dar aminarea voastra este zadarnica. Cand veti voi sa-l mai faceti, nu mai este primit, fiindca nu mai aveti timp, ca anii durerilor v-au cuprins. Aceste suflete care isi vor petrece viata in acest loc, prin rugaciunile si chinurile ce li se pregatesc vor cistiga Tara Romaneasca." Eu am inceput sa pling iar Preasfinta Fecioara imi zice:
"Nu te teme caci eru voi fi cu voi si va voi scapa de la toate".

Alta data, in vedenia din 26 octombrie 1939, Mintuitorul Iisus Hristos ii apare imbracat in haine arhieresti, stind pe Scaunul de Judecata, spunindu-i: "Vasiliso, norodul striga asupra ta ca biserica se face pentru voi!" Apoi ridica mina in sus si zice: "Iata Biserica voastra!" Atunci am vazut ca se desface Cerul in doua si s-a format o scara poleita cu aur. Apoi vad sus o biserica mareata din care ieseau raze de lumina. Eu am strigat cu glas tare:
"Doamne Iisuse Dumnezeul meu, ia-ma si pe mine acolo!" Domnul nu mi-a raspuns nimic, intorcand spatele catre mine. Deodata am simtit doua miini care m-au apucat de subtiori. Am ramas atunci cu trupul in nesimtire insa vedeam cum intr-o clipa am ajuns la acea biserica pe care o vazusem sus. Dea dreapta bisericii era Prea Sfinta Nascatoare de Dumnezeu imbracata in vesminte galbene, ce straluceau ca soarele iar pe cap purta o cununa despre care nu pot spune cum era fiindca in nici o icoana nu am vazut-o asa de impodobita. De alta parte a bisericii, am vazut un parinte cu mantie pe el si in mina dreapta tinea o sabie. La un semn al Mintuitorului, usile s-au deschis. Mintuitorul a intrat in Biserica. Eu simteam acele miini ce ma purtau de subtiori ca ma baga in biserica. Vazind-o asa de luminoasa, am strigat cu glas tare: "Cine slujeste in aceasta biserica?"
Domnul mi-a zis: "Aici slujesc ingerii pina la venirea fecioarelor intelegatoare!" (fecioarele cele intelegatoare sint toate sufletele care au ajuns la stadiul de fecioara - puritate).

Pentru cei ce sint inruditi cu instrumentul milosteniei, le oferim vedenia din 5 ianuarie 1940: Vineri, in ziua de 5 ianuarie 1940, pe la ora 1 ziua am iesit afara din bordeiul unde locuiam si iata ce vazui:
un parinte monah cu o haina pe el zdrentuita, cu incaltamintea rupta de I se vedeau degetele, cu un culion vechi de tot si cu un bat in mina. Cand l-am vazut, cu inima zdrobita de mila lui, m-am aplecat si facandu-i metanie i-am zis: "Blagosloveste parinte!"
El mi-a raspuns: "Dumnezeu sa te blagosloveasca fiica mea". Eu l-am intrebat:
- De unde vii taica parinte? - De pe cale lunga, fiica mea, flamind si rufos dupa cum ma vezi. Vocea lui duioasa m-a facut sa pling si am zis:
- Taica parinte, noi azi ajunam si nu avem ce va da de mincare, dar sa cer putina piine de la o sora de la care i-a adus mama ei de acasa.
El imi raspunde: - Daca vrei! Apoi imi zice: - Stati bine in bordei? Eu i-am raspuns:
- Multumim lui Dumnezeu. Apoi ii spun: - Taica parinte, acum e frig si sfintia ta esti gol, nu ramii la noi? El ma intreaba: - Dar am loc? Eu i-am raspuns: - Rog eu pa parintele nostru sa te primeasca in chilie la dinsul.
El imi zice: - Bine! Apoi, eu vazindu-l asa rufos, mi s-a facut mila de el si am zis:
- Taica parinte, eu am doua rase, vrei sa-ti dau una sfintiei tale, caci nu se cunoaste ca-i de sora.
El imi spune: - Daca vrei. Atunci plina de bucurie, cobor pe scari in bordei, zicandu-i:
- Nu vii in bordei la noi? El nu mi-a raspuns nimic. Vazind ca nu-mi raspunde nimic, l-am trimis in chilie la parintele nostru. Am intrat in bordei, am taiat piinea ce o aveam si am iesit afara. Vazind ca nu mai este parintele calugar unde l-am lasat, am mers in chilie la parintele nostru, crezind ca este acolo, dar nu l-am gasit. Atit stiu ca am zis:
"O, Doamne unde s-o fi dus parintele cel strain?" Alerg fuga in alt bordei unde locuieste un frate batrin si-l intreb:
"N-ai pe nimeni inauntru frate?" El imi spune: "N-am sora!" Ies afara, tinguindu-ma ca unde s-o fi dus. Mi-a venit in gind sa ma duc in bisericuta (paraclis) sa vad poate o fi acolo si merg sa-l caut. In fata bisericii vad pe Domnul nostru Iisus Hristos sus in aer, tinar si frumos, in haina alba, cu parul lasat pe umeri si cu miinile ridicate de la cot in sus, aratindu-mi ranele si zicand cu o voce blinda:
- Iata, Vasilico, pe Cel ce-L cauti tu! Nu-ti vreau piinea, nici haina ta, ci iti vreau dragostea!"