[ioan67]

În prealabil postat de Seraphim7

... am discutat şi cu psihologi,chiar si psihiatrii,însă de multe ori nu puteam să dau totul afară,să vars tot ce am pe suflet,asta s-a intamplat şi cu preoţi de multe ori.Probabil când găseam persoane competente nu eram eu destul de diferite deschis,probabil din neincredere sau frică,iar când aveam strafulgerari de explozie,rămâneam cu replici gen,du-te la duhovnicul tău,sau tăcerea profesională a psihologilor.Şi sunt mulţi oameni care caută ceva,sau se simt singuri,sau nu au linişte,dar nu şedinţele de psihologie sau spovedaniile sunt solutia,acestea sunt doar un calmant de moment...

Uite ce cred eu:
1) Nu e obligatoriu să dai totul afară. Nu există acest "trebuie". Asta e o prejudecată. Mai degrabă, uneori, şmecheria e tocmai să conţii! Nu să verşi...
2) Tăcerea profesională e alt mit. Psihologul bun vorbeşte când e de vorbit şi tace când e de tăcut. Asta se construieşte în cadrul intimităţii terapeutice.
3) Şedinţele şi spovedania sunt o parte a soluţiei. Indispensabilă. Restul vine uşurel, cu timpul, cu firescul vieţii. Să nu grăbim pe Dumnezeu! Să nu ne grăbim nici pe noi.
4) Dacă îmi permiţi o sugestie, cu riscul asumat că aş putea să mă înşel, cred că ţi-ar folosi un terapeut A.T. Aveţi prin Cluj vreun analist tranzacţional? Mi se pare că da, nu ştiu sigur...
Tipul de trăiri şi dileme pe care le relatezi de-o vreme fac parte, aşa cum sună ele în ce ai scris până acum, dintr-o chestie clasică: "frecuşul" dintre script şi contrascript.
Caută un A.T. şi zi-i că ţi-a zis unul despre treaba asta şi vezi ce urmează...:) Te-aş ruga să îmi dai de veste, dacă faci ce ţi-am propus, după 2-3 luni. Spor! O să ai surprize mari..:)) Şi foarte frumoase! Şi te vei întoarce în Biserică eliberat de porcăriile pe care ţi le-au pus nepricepuţii şi şmecheraşii în cârcă. Şi vei fi fericit de regăsirea lui Acasă, şi vei plânge mult. Eliberat... Trăind din plin Firescul Ortodoxiei, nu maimuţărelile unora.
Crede-mă şi pune-te pe treabă, că e mai simplu decât pare acum. O vreme vei fi furios pe tine că ai pierdut atâta timp, însă o să-ţi treacă. Beneficiile sunt o alinare irezistibilă!
(De ce spun asta? Dacă nu mă înşală flerul, cred că joci într-un fel de film paralel... Nu e al tău, deşi din păcate joci bine rolul.)