Aici e o parte a problemei, că a vorbi despre intimitate nu este la fel cu a vorbi despre a cumpăra cartofi sau a mânca paste. Deși asta se vrea! Tocmai, e un subiect delicat, în care nu intri cu bocancii. Și o anumită rușine/jenă/grijă e necesară. Și de asta e și bine ca tema să fie abordată în familie, nu în școală, de către necunoscuți.
Însuși termenul "sex" știți că se referea, la începuturi, la păcatul desfrânării? (așa era numită a șasea poruncă la catolici, la spovedanie, în limba latină)
Copiii nu au nevoie neapărat să cunoască informații, astea oricum le află, ci au nevoie să învețe să își controleze impulsurile, nu să li se spună cât de normale sunt toate manifestările de pe lume și să fie asigurați că ce "simt" e bine, doar să aibă curajul să se exprime... Voința au nevoie copiii să și-o întărească, nu bagajul de cunoștințe reci.
|