[Mihnea Dragomir]

Intrarea mea la facultate se datorează unei minuni care a avut loc prin mijlocirea Sfintei Fecioare Maria.

Eram cât de cât pregătit, dar destul de departe de a fi tobă de carte. Auzisem că, la biserica Icoanei din Bucureşti, care se afla nu departe de locuinţa mea pe atunci, se află o foarte veche icoană făcătoare de minuni. M-am dus să mă rog. Am simţit, atunci, o mare linişte şi încredere.
Încrederea s-a mai evaporat în zilele examenelor. Eram o mare de oameni, concurenţa era de 12 pe loc. Nivelul era foarte sus, foarte puţini erau cei care nu făcuseră meditaţii intensive. Dacă ar fi fost după meritul personal, nu aveam cum să fiu printre puţinii câştigători şi mi-am dat seama de asta încă din prima zi, la proba de fizică. Una din cele patru probleme nici nu ştiam cum să o apuc. Am lăsat-o la urmă şi le-am făcut pe celelalte trei: degeaba, cu 75 % examenul era pierdut. Vreo oră m-am canonit la acea problemă. Când mai erau doar trei minute până la expirarea timpului, mi-a "picat fisa" cum spuneam atunci (azi aş spune că am avut o iluminare). În următoarele trei minute, am scris o pagină ca sub dicteu. Cu tot cu calcule, cu verificare dimensională, cu tot. În mod normal, nimeni nu poate scrie o pagină în trei minute, nici sub dictare. Poate doar stenografii, dar nu eram stenograf şi ceea ce a ieşit nu era stenogramă. Rezolvarea era perfectă. Dar nu a fost rezolvarea mea, a venit de sus.

La proba de biologie, subiectul principal era cu o capcană în enunţ. Nu se obişnuia aşa ceva, "păcălirea" candidatului prin enunţ înşelător nu era o practică obişnuită. Dar, pesemne din cauză că eram 12 pe loc, au dat un enunţ care să ne pună pe o pistă falsă. Dacă aş fi căzut în capcană, aşa cum au căzut majoritatea, aş fi răspuns la cu totul alt subiect. Mi-am dat, însă, seama. Dar sigur pe mine nu eram. Vedeam ce scrie cineva de sub mine (eram dispuşi în amfiteatru). Intrase pe pista falsă. Hm ! Atunci, am făcut cel mai mare efort vizual pe care l-am făcut vreodată, să văd ce scrie cel din dreapta. Intrase pe pista falsă...dar dacă nu era falsă ? M-am întors să văd ce scrie cel din stânga. Ei bine, şi acesta scria despre celălalt subiect. Am încasat atenţionare de la supraveghetori: ştiam că nu mai am voie să mă mişc două ore. Atunci, cu cartonaşul galben luat, singur cu lucrarea, am avut de făcut o alegere grea. Când trei candidaţi scriu de rup despre altceva, ajungi să te întrebi dacă nu cumva tu eşti, de fapt, cel pe arătură. Atunci, mi-am amintit de icoana de la Icoanei şi am întrebat: "Sf fecioară, ce să fac ?". Am simţit imboldul de a scrie aşa cum credeam eu. Am câştigat.

Sfântă Fecioară, roagă-te pentru mine şi atunci când am să dau cel mai greu examen !