Citat:
În prealabil postat de Pelerin spre Rasarit
Asa cum spunea Sophia de foarte multe ori oamenii care incearca sa ajute sunt tratati cu indiferenta sau chiar cu rautate. Cum spunea un cinic nici o fapta buna nu ramane nepedepsita de oameni. In consecinta se intimpla ca dorinta de a ajuta sa fie cumva secata, omul se incovoaie in tristetea nu de a nu fi rasplatit ci de cruntul paradox de a fi lovit cand incerca sa ajute. Odata cineva, un om cu experienta de viata, i-a spus bunicului meu: ,,Vezi sa nu cunosti ziua cand cel pe care il ajuti te va uri pt ca tu ai putut ce el nu putea". A cunoscut-o si nu uitat-o niciodata. A putut sa ierte dar rana nu s-a inchis niciodata in sufletul lui.
|
Această situație frecvent întâlnită a încapsulat-o înțelepciunea (?...) populară românească într-o expresie de o vulgaritate rar întâlnită: "
facerea de bine e ___ de mamă".
Cea ce găsesc interesant este că, în ciuda vulgarității și aparentei amoralități a expresiei, ni se întâmplă, nu zic tuturor, dar multora dintre noi, să o evocăm ocazional, pentru că viața ne dă asemenea prilejuri.