Eu cred ca de-aici trebuie pornit in "misiunea" ta, daca tot consideri ca ai una. Fara botez, nu ai ce cauta in biserica la savarsirea intregii sfinte liturghii. La un moment dat, preotul spune: "Cei chemati, iesiti! Cei chemati iesiti, ca nimeni din cei chemati sa nu ramana!" Mantuitorul te cheama, tu tocmai asta faci: te silesti sa afli rostul acestor trairi spirituale. E clar ca ai o misiune. Acum, ca vei reusi sa salvezi doar sufletul tau sau si pe-a fratelui, e greu de spus... Dumnezeu are destule solutii, dar omul este atat de ciudat ca poate rata toate sansele din lume, numai dintr-un orgoliu prost inteles. Daca L-am cauta pe Dumnezeu, cum cautam placerile lumesti trecatoare, lucrurile ar fi mult mai simple, dar avand in vedere ca nu poti fi "si cu.. si cu sufletu-n Rai", e nevoie de multa vointa si intelepciune (cel putin in perioada de inceput, cand noi vrem sa renuntam la cele rele, iar diavolul, simtind ca pierde teren, isi cheama ajutoare!). La voi, din pacate, e ceva mai mult de munca, fiindca toata familia este in pericol, iar ipoteticul "salvator" esti doar tu, care la randul tau ai mare nevoie de sprijin.
Singurul sfat firesc pe care ti l-as putea da ar fi sa te botezi cat mai curand posibil. (Nu stiu unde stai, ca ti-as fi cu mare placere, nash de botez) Din acel moment, harul duhului sfant te va apropia cu fiecare clipa de Intelepciunea Lui Hristos, si nici de sfaturi n-o sa mai ai nevoie, fiindca prin rugaciune, vei primi tot ce vei dori.
Deci, acum, ocupa-te de tine, abia mai apoi de familie!
Doamne-ajuta!