Cred ca am trecut de cateva ori peste acest post, parandu-mi-se ca se adreseaza doar unei anumite persoane si, spre rusinea mea, n-am avut inspiratia si rabdarea sa citesc, macar din respect, daca nu de placere... Acum, privind mai cu atentie, am realizat faptul ca oricat am crede despre noi ca ne straduim sa fim asa cum trebuie, ne amagim mereu cu buna stiinta.
Un timp nici eu n-am mai intrat pe forum, in ideea ca imi fac mai mult rau decat bine, iar cand am facut-o si, dupa mai multe retineri, am mai si postat, m-am descoperit revenind, nu pentru altceva, ci pentru a vedea raspunsuri si reactii la ceea ce scrisesem eu... Si iarasi am ajuns sa ma interb, cine sunt eu cu adevarat si mai ales cum sunt? La fel m-am revoltat pe mine insumi si am dorit sa pot face ceva sa mi se stearga contul si nick-ul, desi eu inca mai cred ca singurul motiv pentru care mi l-am ales a fost acela ca ma obliga la control si rabdare, stiindu-ma cam sensibil si iute la manie!... Ceva asemanator zbuciumului tau, am scris si eu de curand pe alt topic, dar revin la ce spuneam mai sus: in general ne intereseaza doar ce este legat de postarile noastre sau atunci cand ni se pare ca interventia noastra ajuta la indreptarea cuiva, eventual la apararea cuiva caruia i se face o nedreptate. Altfel... e greu sa ne iubim aproapele ca pe noi insine si sa dam oricui atentie in mod egal, iar asta nu neaparat din lipsa de timp (cu timpul este o alta problema si daca ne-am raporta la el, nimeni n-ar trebui sa ramana pe-aici mai mult de 15, maxim 30 de minute!!!)
Asa ca, dragul meu/nostru eduardd/Jenica, nici chiar amaraciunea nu trebuie sa-si faca loc in inima noastra. Eu nu-ti cer sa revii mai des pe-aici, nu-ti cer sa scrii doar pentru a da satisfactie celor ce asteapta cu drag randurile tale, ci sa faci pe cat iti sta in putere, din viata ta, un model de urmat si fiecare sfat al tau sa fie ca un bob care sa aduca bun rod in gradina celui care cade. Abandonand lupta cu raul, s-ar putea sa facem un serviciu cui nu trebuie. Nu e o rusine sa ne vedem propriile greseli si sa ni le recunoastem, dar in acelasi timp, daca prin osteneala noastra de pana acum, am reusit sa ajungem la inimile catorva care cauta ca si noi,in intuneric, poate un cuvant de incredere, curaj si imbarbatare, nu este prea mult din partea nostra si nici nu ne pune in situatia de a ne supra-aprecia.
Te rog pe tine si pe toti cei care doresc cu adevarat sa inteleaga ceva din rostul vietii asteia ce ni s-a dat, sa va inarmati cu rabdare si sa va folositi timpul ascultand aceste deosebite invataturi ale Sfintilor Parinti, (Patimile si tamaduirea lor), si o sa vedeti dupa aceea ca totul vi se va parea mult mai clar, nimic nu mai e confuz si nelamurit! Inaintea noastra, altii s-au ostenit cu punerea la dispozitia oricui doreste, tot ce are nevoie sa stie. E drept ca nu mai avem timp sa citim si parca nici chef, dar in momentele de liniste, cand trebaluim prin casa, cand calatorim cu masina, cu trenul, cu metroul, cu autobuzul, putem asculta aceste inregistrari care mie mi se par jaloane catre mantuire, Fara ele, orbecaim si ne amagim toata viata, in fel si chip!!!

Hristos a inviat (si pentru noi!!!)