Am mers la mare. Cu trenul. Binenteles ca a intarziat, astfel ca atunci cand am ajuns in Gara de Nord, am trecut spre celalalt tren, legatura spre Constanta, sarind printre liniile de cale ferata. Aratam toti ca refugiatii, cu bagajele in spinare, sarind peste linii!
La intoarcere a intarziat si trenul de la Constanta la Bucuresti. Ma gandeam ca nu o sa prind legatura din Bucuresti si va trebui sa stau mult prin gara pana la urmatorul tren.
De la Manastirea Sfanta Maria din Techirghiol luasem o icoana a Maicii Sfinte cu Pruncul pentru nepoata mea, cadou de casa noua.
Prin Campia Romana, pe la Slobozia, Ciulnita trenul mergea cu viteza carului. Citeam si in minte imi venea mereu gandul ca nu o sa prind trenul.
Brusc mi-am adus aminte de icoana pe care o pusesem pe scaunul de langa mine si mi-am zis: o sa ajungem la timp, e Maica cu noi. In acel moment trenul a zvacnit brusc, a prins viteza si asa a mers pana la Bucuresti. Am ajuns exact la timp ca sa prindem legatura.
Cum sa nu credem ca Maica e langa noi mereu, ajutandu-ne chiar daca nu meritam?
Slava Maicutei Sfinte!