[iuliu46]

„Oare mai poţi să te îndoieşti că Saul s-a mistuit osândit de faptele lui? Căci fiindcă îşi temea slăbiciunea din faţa celor adunaţi la război împotriva sa, a voit să afle cele ce vor fi de la Dumnezeu. Dar Dumnezeu tăcând şi nedescoperind nimic, se porneşte să supere pe Cel ce a hotărât să tacă. Astfel, vine la femeia care întreba morţii, adică la prezicători, sau la cei ce îşi închipuie că ştiu cele viitoare. Apoi spune: Adu-mi-l pe Samuil, nu pentru că descântecul sau meşteşugul vrăjitorilor poate aduce sufletul sfântului, ci pentru că totdeauna vrăjitorii întrebuinţează astfel de cuvânt. Căci am aflat că aceia, chemând pe draci prin anumite cuvinte secrete şi descântând apa, văd asemănări şi umbre şi formele unora ca într-o oglindă, prin aceea că dracii înşişi îşi dau nişte chipuri pentru a aduce chipurile celor numiţi. De aceea a spus la început muierea: Văd dumnezei ridicându-se din pământ. Apoi: Şi a văzut femeia pe Samuil. N-a fost nici o greutate să se vadă umbra şi chipul fericitului Samuil cu înfăţişarea egală şi asemănătoare, alcătuit prin lucrarea drăcească. Iar dacă socoteşte cineva că a fost chemat cu adevărat sufletul proorocului şi crede vorbelor muierii, se cuvine ca odată ce a spus că a văzut şi dumnezei urcându-se din pământ, să nu socotească mincinoase nici aceste cuvinte ale vrăjitoarei şi să admită cu adevărat că sunt şi unii dumnezei de acest fel care se ridică prin practicile vrăjitoreşti din pământ" - Sf. Patriarh Chiril al Alexandriei