În prealabil postat de Romowe
...nu-i de mirare că există cretini, scuzați eufemismul, care numesc un sfînt și stîlp al Bisericii, precum Sf. Augustin, "eretic". Acum,"fericit" sau"sfînt", nu contează: este Sus, bucurîndu-se de Lumina Neînserată. Ereticii sînt la motelul subteran "Ardet non lucet" Dis et c-ie. Deci?...
Acum, privind în chestiunea episodului necromantic: cred sincer că Dumnezeu a făcut un pogorămînt,o ultimă încercare cu Saul: a lăsat să apară Samuel-pe-bune, și să îi spună aceluia adevărul, ca o ultimă șansă ca Saul să se pocăiască, pentru doar Izvorul Prorocirilor poate schimba proorocirea. Dar, el a adăugat la păcate și acela că nu s-a pocăit, inclusiv pentru actul de a chema duhurile decedaților. Un păcat atrage altele, cum tot vedem că se îtîmplă de la Cădere încoace.
Și da, Iuliu, sufletele nu au o stare/loc definitivate&clare (cu excepția celor adormiți în pacea Bisericii, evident inclusiv și în primul rînd sfinții, și,la polul opus, a marilor damnați) pînă la Patusdia și apoi Judecată. Porunca din Torah sună clar: "nu chemați morții", deci da, e posibil ca prin anume tehnici străvechi, cu care probabil "veghetorii" au "fericit" naiva noastră specie, calea naturală a sufletelor umane să fie disruptă temporar pentru o seance. Logic: dacă Adversarul poate fi prosecutor împotriva noastră, îngăduit de Dumnezeu, de ce nu ar fi asta posibil? Știm noi motivele înaltelor hotărîri dumnezeiești? Nu, nici nu avem cum și nici nu trebuie.
|