Preot Nicușor Stroe
Anul din noi
Anul ce vine nu-i decât un număr;
el are timpul tot – sămânță-n lutul meu.
Privește-te-n oglindă peste umăr
și roagă,-n el, să-ți intre Dumnezeu.
Dintre pământeni cel mai iubit,
peste pragul inimii să-ți treacă!
Fii-n mâna Lui toiagul odrăslit
și timpul care-n Veșnicie pleacă!
***
In illo tempore…
Anul numit „Nou” zicând că „vine”,
anul în care „facem primul pas”
stă tot cu rădăcinile în mine,
nu e de nicăieri, nici de pripas.
Anul în care intru, intră-n mine;
anul mă crește, eu îl cresc și-l nasc;
anul care mă paște,-l alăptez și-l pasc
cu flori de rău și sângerări de bine.
Îl rog acuma pe Hristos Cel Viu
să lege răni, să curețe puroaie,
s-aștearnă dor, Lumină, chip de Fiu,
ninsori de har și Ape Vii –șuvoaie.
Zăgazul Milei să deschidă Cerul,
să umple Veșnicia timpul tos!
Vremelniciei să-i redea misterul
vremii când Dumnezeu era mai jos!
Să-L coborâm pe aripi de iertare!
Să-ntindem mâini în sus, spre Cel Sărac!,
și rana se va-nchide-n Ziua Mare
când fi-vom Cetățenii altui Veac.
__________________
Biserica este dragoste, așteptare și bucurie.
(Părintele Alexander Schmemann)
|